copacii dorm când luna se strecoară
printre ramurile botezate cu muguri
nimeni nu mai mișcă pe vremea asta ruptă
din apocalipsa eposului cotidian
am văzut stele căzând mamă
la marginea codrilor de aramă
cetățenii s-au adunat și îngroapă
speranța
încerc să dorm dar rana de la mână
nu mă lasă, Grivei și-a făcut în felul său
datoria
bunica adună flori de câmp pentru cină și le asezonează
cu blesteme
pasărea alfa zboară pe la fereastra mea și-mi lasă
un coșuleț cu iluzii din care voi ronțăi ceva vreme
crocodilii zboară peste ținutul albastru
e un malentendu prin emisfere
odată cu sinistrul țipăt al cocorilor care fac drum
dus-întors
la marketul provincial lumea cumpără câte un
ticket to heaven
preoții neamului imploră organele să cumpere masiv
grâu pentru colivă
ce durere de cap universală
my sweet Lord.
foto tumblr.com
Citește și Exercițiu bacovian
