Introducere în teoriile lui Sigmund Freud
Când două genii se întâlnesc, soarta omenirii devine mai luminoasă.
Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a avut contribuții esențiale în înțelegerea psihicului uman prin dezvoltarea unei serii de teorii fundamentale. Una dintre cele mai influente idei ale lui Freud este conceptul de inconștient, care sugerează că o mare parte a comportamentului uman este guvernată de procese mentale aflate în afara conștiinței noastre. Inconștientul este locul unde sunt stocate dorințe, amintiri și experiențe refulate, care influențează gândurile și acțiunile noastre în moduri subtile, dar semnificative.
FREUD
Freud a propus și o structură tripartită a personalității, compusă din id, ego și superego. Id-ul reprezintă componenta instinctuală și impulsivă a personalității, funcționând pe principiul plăcerii și căutând satisfacerea imediată a dorințelor. Ego-ul, pe de altă parte, acționează conform principiului realității, mediatizând între cerințele id-ului și realitățile externe. Superego-ul încorporează normele morale și etice internalizate, influențând comportamentul prin sentimentul de vinovăție și auto-critică.
Un alt element central al teoriei freudiene îl constituie mecanismele de apărare, pe care ego-ul le utilizează pentru a gestiona anxietatea provocată de conflictele dintre id și superego. Printre aceste mecanisme se numără refularea, negarea, proiecția și sublimarea, fiecare având rolul de a proteja individul de experiențe traumatice sau inacceptabile.
Freud a dezvoltat și teoria stadiilor de dezvoltare psihosexuală, sugerând că personalitatea se formează printr-o serie de stadii critice în copilărie: oral, anal, falic, latență și genital. Fiecare stadiu este asociat cu o zonă erogenă specifică și conflicte care, dacă nu sunt rezolvate adecvat, pot duce la fixări și influența comportamentul adult.
Metodele de tratament psihanalitic propuse de Freud, precum interpretarea viselor și asocierea liberă, sunt menite să aducă la suprafață conținutul inconștient și să permită individului să înțeleagă și să rezolve conflictele interne. Interpretarea viselor, considerată calea regală către inconștient, și asocierea liberă, proces în care pacientul exprimă orice îi vine în minte fără cenzură, sunt tehnici esențiale în demersul terapeutic freudian.
Sigmund Freud (pinterest.com)
Contribuțiile și perspectivele unice ale lui André Green
André Green (1927-2012) a fost un renumit psihanalist francez, născut în Cairo, Egipt. A fost o figură esențială în teoria psihanalitică contemporană, influențat profund de lucrările lui Sigmund Freud, Jacques Lacan, Donald Winnicott și Wilfred Bion. Călătoria sa academică timpurie l-a dus la Paris în 1946 pentru a studia medicina, absolvind examenele de psihiatrie în 1953. S-a conectat cu mediul multidisciplinar de la Spitalul St. Anne, unde a fost influențat de Henri Rey. Formarea sa analitică a inclus analize cu Maurice Bouvet, Jean Mallet și Catherine Parat, și a participat la seminariile lui Lacan timp de șapte ani (Institute of Psychoanalysis).
Green a aderat la Societatea Psihanalitică din Paris (SPP) în 1965 și a fost președintele acesteia din 1986 până în 1989. De asemenea, a fost vicepreședinte al Asociației Internaționale de Psihanaliză (1975-1977) și profesor la University College London (1979-1980). A primit calitatea de membru onorific al Societății Psihanalitice Britanice pentru contribuțiile sale în domeniu (Wikipedia).
Contribuțiile sale teoretice sunt vaste, explorând domenii precum teoria afectelor, reprezentarea și limbajul, și conceptul de negativ, incluzând noțiuni precum mama moartă, halucinația negativă și narcisismul morții. Green a investigat, de asemenea, dinamica narcisismului, stările limită și procesul analitic, subliniind interacțiunea dintre analizand și analist ca o a treia entitate în cadrul terapeutic (Institute of Psychoanalysis) (Karnac Books).
Principalele sale lucrări includ „The Work of the Negative”, „On Private Madness” și „The Chains of Eros” (”Lanțurile lui Eros”). Scrierile sale reflectă un angajament profund față de inconștient și complexitățile psihicului uman, abordând teme precum sexualitatea, configurațiile psihotice și nereprezentabilul (Institute of Psychoanalysis) (Karnac Books).
Pe parcursul carierei sale, Green a menținut un dialog academic cu diverse domenii, inclusiv filosofia și antropologia, îmbogățind discursul psihanalitic cu perspective interdisciplinare. Moștenirea sa în psihanaliză este marcată de abordările sale inovatoare și extinderile teoretice care continuă să influențeze practica psihanalitică contemporană
Una dintre cele mai notabile contribuții ale lui Green este conceptul de ‘teritorii psihice’, o metaforă care descrie modul în care diferitele părți ale psihicului uman interacționează și se influențează reciproc. Acest concept oferă o perspectivă mai dinamică și complexă asupra funcționării minții, în contrast cu viziunea mai structurată a lui Freud.
Teoria teritoriilor psihice a lui André Green este una dintre contribuțiile sale majore la psihanaliză, explorând dinamica internă a psihicului uman. Această teorie se concentrează pe modul în care psihicul se structurează și funcționează în termeni de spații sau teritorii mentale distincte, fiecare având propriile caracteristici și moduri de operare.
Conceptul de ”teritorii psihice”
André Green a introdus ideea de „teritorii psihice” pentru a descrie diferitele domenii ale vieții mentale care se află sub influența inconștientului. Aceste teritorii sunt conceptualizate ca spații interne ale psihicului unde se manifestă diferite forme de experiențe și procese psihice.
Teritoriile ”negative”
Un aspect central al teoriei lui Green este accentul pus pe „negativ”, care se referă la absență, lipsă și procesele distructive din psihic. Green a dezvoltat conceptul de „negativ” pentru a înțelege mai bine fenomenele patologice, cum ar fi depresia profundă și stările limită. El introduce concepte precum „mama moartă” și „narcisismul morții”, pentru a descrie stările în care individul este dominat de sentimente de gol și deznădejde (Wikipedia).
Importanța reprezentării și a limbajului
Green a subliniat rolul reprezentării și limbajului în structura psihicului. El a explorat cum afectele și experiențele sunt reprezentate mental și cum aceste reprezentări pot fi distorsionate sau absente în unele cazuri. În acest context, el a discutat despre „psihoticul alb”, o stare în care individul nu poate reprezenta psihic anumite experiențe, rezultând într-o lipsă de simbolizare și un sentiment de vid (Wikipedia) (Karnac Books).
Relația cu teoriile altora
Green și-a construit teoria influențat de lucrările predecesorilor săi, cum ar fi Freud, Lacan, Winnicott și Bion. De la Lacan, el a preluat ideea de structurare a psihicului în jurul simbolicului, imaginarului și realului. De la Winnicott, el a adoptat conceptul de spațiu potențial, un teritoriu intermediar între realitate și fantezie, esențial pentru dezvoltarea creativității și sănătății mentale. Bion l-a influențat prin teoria sa despre funcția de conținere și procesarea experiențelor emoționale (Institute of Psychoanalysis).
Teoria ”gradienților”
Un alt concept important în teoria teritoriilor psihice este ideea de „gradienți”, unde diferitele teritorii psihice nu sunt complet separate, ci există ca un continuum. Acest lucru înseamnă că există o fluiditate între diferitele stări mentale și afecte, iar experiențele psihice pot migra de la un teritoriu la altul în funcție de context și de dinamica internă a individului (Karnac Books).
Practica psihanalitică
În practica sa, Green a accentuat importanța recunoașterii acestor teritorii psihice în analiza pacienților. El a subliniat necesitatea ca analistul să fie conștient de aceste spații interne și să lucreze cu ele pentru a facilita procesul de vindecare și integrare a experiențelor refulate sau neprelucrate (Institute of Psychoanalysis) (Karnac Books).
Green a introdus, de asemenea, ideea de ‘negativitate’, un concept care explorează forțele distructive și absente din psihic. Spre deosebire de Freud, care s-a concentrat în mare parte pe forțele pozitive și constructive ale Erosului, Green a adus în discuție și rolul Thanatosului, forța distructivă și dezintegrantă. Această abordare duală permite o înțelegere mai nuanțată a conflictelor interioare și a dinamicilor inconștiente.
Un alt aspect important al teoriei lui André Green este reinterpretarea inconștientului. În timp ce Freud a văzut inconștientul ca fiind un depozit de dorințe și amintiri reprimate, Green a subliniat importanța relațiilor interpersonale și a modului în care acestea modelează inconștientul. Această perspectivă a deschis noi căi de cercetare și de aplicare clinică, punând accent pe interacțiunile umane și pe modul în care acestea influențează dezvoltarea psihică.
Impactul teoriei lui Green asupra practicii clinice este considerabil. Prin integrarea conceptelor de ‘teritorii psihice’ și ‘negativitate’, terapeuții au la dispoziție instrumente mai sofisticate pentru a înțelege și trata dinamica psihică complexă a pacienților. Abordarea sa a fost deosebit de valoroasă în tratarea tulburărilor severe de personalitate, unde conflictele interne și relațiile disfuncționale joacă un rol crucial. Cunoașterea teoriilor lui André Green și Sigmund Freud oferă numeroase beneficii, atât în domeniul psihanalizei, cât și în înțelegerea generală a psihicului uman. Aceste teorii nu doar că influențează practica clinică, dar contribuie și la dezvoltarea personală și la înțelegerea interacțiunilor sociale.
