Poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și eu-ul acordate perfect.
Știu, am mai spus-o, dar îmi place să o repet zilnic, înnoit.
Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.
Astăzi – brazilianul Tico Tico!
„Tico-Tico no fubá” sau „vrabie în făina de mălai” – amuzant, nu?! – este o melodie braziliană scrisă de Zequinha de Abreu în 1917. Titlul original a fost „Tico-Tico no farelo” („vrabie în tărâțe”), dar cum chitaristul brazilian Américo Jacomino „Canhoto” (1889–1928) a avut o piesă cu același titlu, lucrării lui Abreu i s-a dat numele actual în 1931, și apoi Aloysio de Oliveira a scris versurile în portugheză.
Huuuuuu, take a breathe!
Versiunea în engleză, să pricepem și noi (dar cea cântată de The Andrews Sisters 1944) :
Oh tico-tico tick!
Oh tico-tico tock!
This tico-tico – he’s the cuckoo in my clock.
And when he says: „Cuckoo!” he means it’s time to woo;
It’s „tico-time” for all the lovers in the block.
I’ve got a heavy date –
a tête-à-tête at eight,
so speak, oh tico, tell me is it getting late?
If I’m on time, „Cuckoo!” but if I’m late, „Woo-woo!”
The one my heart has gone to may not want to wait!
For just a birdie, and a birdie who goes no-where,
He knows of ev’ry Lovers’ Lane and how to go there;
For in affairs of the heart, my Tico’s terribly smart,
He tells me: „Gently, sentiment’ly at the start!”
Oh-oh, I hear my little tico-tico calling,
Because the time is right and shades of night are falling.
I love that not-so-cuckoo cuckoo in my clock:
tico-tico tico-tico-tico tock!
Te iubesc, David Garrett! Adică Tico Tico!
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
