Frig în lume
Frig în suflet,
Frig în lume,
Printre vorbe umblă frig,
Ţurţuri mari încep să-mi sune
Printre coaste când te strig.
Peste gene promoroacă
Şi pe umeri mari ninsori.
Sloiuri reci au prins să-mi zacă,
Îmbuibate şi perene,
Odihnindu-se alene,
După gât şi-n subsuori.
Frig în lume,
Frig sub pleoape.
Ger din cel împărătesc…
Trage sudul mai aproape,
C-am să vin să te iubesc.
Şi pe pulpa ta, femeie,
Rânduieşte-un dram de soare,
Să nu-ntârzii, să nu-mi steie
Sufletu-înrobit cu anii,
Pe la alte pulpe stranii,
Dezgolite de ninsoare.
Antagonia
Iniţialele iubitei mele sunt de sex opus
Şi n-aş fi remarcat
De ea nu mi-ar fi spus
Că s-a născut din tată şi din mamă.
Şi n-aş fi remarcat de nu i-aş fi văzut
Picioarele prelungi
Cu străluciri de-aramă
Pe care m-am prelins ca un bătrân recrut.
Ochii iubitei mele sunt de sex opus
Au două lumi în ei,
În dreptu-i cea de sus,
Iar stângul plin de patimi e mai interesant,
Că a negociat distanţa dintre căprui şi cer
Şi a închis în cearcăn
Pe ultimul amant
Ce s-a pierdut săracul la margine de ger.
Sânii iubitei mele sunt de sex opus,
Când unul alăptează,
E celălalt dispus
Să-şi vândă seva caldă prin casa lui Onan
Şi să-şi cedeze dreptul de primul împlinit
De câte ori fecund,
De-atâtea ori pe an,
Înmugureşte piatra din care-a fost cioplit.
Mâinile iubitei mele sunt de sex opus,
Când una îşi clădeşte,
Cealaltă şi-a distrus.
Când una ne încântă pe lira lui Orfeu
Cealaltă fură pagini din Biblii manuscris,
Când mângâie pădurea,
Cea dreaptă în dreptul său
Mai stinge câte o specie, cea stângă în paradis.
Şi tălpile, ca tot ce are ea, au sex opus
Una cărări spre mine,
Cealaltă-i semn de dus.
Când una-i printre scoici, cealaltă-i cu schiori,
Când una-i călăuză la cei ce n-au Orient,
Cealaltă s-a pierdut
De prea de multe ori…
Stau Polul Nord şi Sud sub ele permanent.
De-atâta sex opus, în trupul tău mă tem
Că într-o bună zi, n-ai să-l mai poţi opri
Să îşi conceapă în taină un alt ecosistem
Şi-n locul tău, femeie, să-mi vină doi copii.
Din volumul „Viul vieții”, 2011