Diapazon e inima ta
în acordajul inimii mele
vital şi sentimental sună, la fix,
ora aorta,
ceas de sânge şi vis.
Sălbăticiune cu blana verde
şi pântece plat de ape,
noaptea atârnă inimi
dezacordate
ce-aşteaptă un
„la”
lovit de marginea lunii când
alunecă-n ea.
Citește și e luni, dimineața
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
