„Arranged in words, coloured with images, struck with the right meter, the power of poetry has no match. As an intimate form of expression that opens doors to others, poetry enriches the dialogue that catalyses all human progress, and is more necessary than ever in turbulent times.” – ”Aranjată în cuvinte, colorată cu imagini, disciplinată de ritmul potrivit, forța poeziei nu are pereche. Ca formă intimă de expresie care deschide porțile spre ceilalți, poezia îmbogățește dialogul care sublimeaază întreaga evoluție a umanității, find mai necesară ca niciodată în aceste vremuri agitate.”
Aceasta este dedicația pe care directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, o face pe pagina oficială a instituției, cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei.
Anul acesta, UNESCO dedică Ziua Internațională a Poeziei lui Aco Šopov, considerat unul dintre cei mai importanți poeți macedoneni, printr-un simpozion internațional cu titlul ”Poezie: Creativitate, traducere și răspândire în limbi cu circulație restrânsă” – „Poetry: The Creativity, Translation and Circulation of Works in Languages of Lesser Diffusion”, la care participă scriitori din Argentina, Canada, Croația, Franța, Italia, Luxemburg, Macedonia de Nord, Mexic, Polonia, Senegal , Spania și Tunisia.
Născut în 20 decembrie 1923 în Štip, Regatul Iugoslaviei, Šopov a îndurat capriciile unei copilării sumbre, permanent amenințată de spectrul bolii, al singurătății și al morții, devenite teme fundamentale ale poeziei sale.
”Monstrul cu o sută de capete” (cum își numește poetul adolescența) a constituit pentru tânărul crescut fără mamă o traumă existențială care avea să-i marcheze definitiv traseul existențial.
Crezul lui artistic s-a afirmat odată cu poemele din volumul Stihovi na makata i radosta (Versuri de suferință și bucurie): „Cea mai mare provocare și cea mai mare responsabilitate morală a poetului”, a spus el într-un interviu, „este să găsească cuvintele potrivite conținuturilor și ideilor pe care dorește să le exprime într-un mod autentic și inimitabil. Dacă eșuează, poezia dispare, iar cuvântul devine minciună”.
Câteva poeme, traduse în atelierul Bel-esprit.ro
The Wind Carries Beautiful Weather Vântul aduce vreme frumoasă
The wind carries beautiful weather. Vântul aduce vreme frumoasă.
It raves within us, then resounds. Se răzlețește prin noi, apoi răsună.
It carries beautiful weather. Aduce vreme frumoasă.
All that’s lovely is bright but changes, Tot ceea ce este frumos e luminos, dar schimbător,
and grief remains. iar tristețea rămâne.
Sometimes grief stretches inside us, Câteodată tristețea ne cuprinde,
lies down in our eyes se așază în ochii noștri
and thickens the layers îngroșând straturile
that dim the lights we watch. care sting lumina pe care o privim.
Then an aching of awe Apoi, o durere a uimirii
blows cold and lost, unknown inside us, freamătă rece și rătăcitoare, neștiută, în noi,
haunting us deep. bântuindu-ne în adâncuri.
But then again grief plays light Din nou tristețea se joacă precum o adiere
as breeze in a trembling poplar, într-un plop tremurător,
light as a net of mist on the river fragilă ca un văl de ceață deasupra râului
that we watch thoughtless and mute. pe care îl privim nepăsători și tăcuți.
In those moments all things legend themselves În acele momente lucrurile toate se înveșnicesc
and we say: how impossibly bright it all is. iar noi spunem: cât de luminoase sunt toate, de nedescris.
The wind raves within us, then resounds. Vântul freamătă în noi, apoi răsună.
The wind carries beautiful weather. Vîntul aduce vreme bună.
*****
August August
I lie under the branches of night, in August that dies and sings Zac sub ramurile nopții, în acest August murind care cântă
with a blossom of ashes and smothered horror cu muguri de cenușă și groază înăbușită
From its forehead, as if from black soil, din fruntea lui, ca dintr-un pământ negru,
grow the grapes of a starry vine. cresc strugurii unui vin lucios.
I lie in the night of August, my body nailed to the earth. Zac în noaptea lui August cu trupul țintuit la pământ .
Will they hold out? Can they stop me, Vor rezista? Mă vor putea opri,
these rows of tireless warriors, herbs and seeds, aceste hoarde de războinici neînfricați, ierburi și semințe,
grass, nettle and fern? iarbă, urzici și ferigă?
Lie and wait here, motionless as a stone. Rămâi aici culcat, nemișcat ca o piatră.
Let the night drink you. Let the wind whip you. Lasă noaptea să te înghită. Lasă vântul să te biciuie.
The fishermen weave their invisible nets in your eyes, Pescarii își flutură invizibilele plase în fața ochilor tăi,
a golden fish sleeps in the depths of your waiting. un pește de aur doarme în adâncurile așteptării tale.
I lie down and know it is August and all is changing. Zac și știu că e August cu toate schimbările lui.
The golden grapes are transparent like eyes’ pupils Struguri de aur transparenți ca ochii de copii
The sun of midnight travels toward its zenith Soarele nopții se duce către zenit
And I still lie captive, chained by grass and fern. Iar eu prizonier mai departe, înlănțuit de ierburi și ferigă.
Aco Šopov, Reader of the Ashes (Гледач во пепелта), 1970
Traducerea în engleză: Zoran Ančevski, The liquid sun, Struga Poetry Evenings, 2003
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.