Aşa se face că primul a fost Cuvântul şi se presupune că tot el va fi şi ultimul. Toată viața, omul s-a ghidat după cuvinte. În timpurile cele mai vechi, gestul a fost cel care a făcut diferența, aspect ce s-a dezvoltat până a îmbrăcat forma cuvântului. Şi când oamenii au înţeles puterea cuvintelor, au fost împliniți. Cam aceasta este o schiță de lume ideală: un pământ populat cu oameni care cunosc virtutea şi blestemul cuvântului. Sunt conştienți de puterea acestuia. Din păcate, lucrurile nu stau cum am dori noi să fie. Cuvântul este de multe ori neglijat, înjumătățit, abreviat, ostracizat, folosit în contexte în care capătă forma unor şerpi plini de venin. Să cunoşti puterea cuvântului…asta nu înseamnă să fi mafiot, ci să te şi cunoşti pe tine însuți. Nimic mai simplu la prima vedere, nimic mai complicat la a doua vedere.

Altfel spus, cuvintele devin oamenii din noi, devin prefigurarea interiorului nostru care pot tăia, jumuli, rupe în bucăți inimi, tranşa, răni, minți. Inima se poate minți singură, dar cuvântul niciodată. Cuvântul, ori este cuvânt, ori nu este nimic. Şi ideea centrală e că omul nu mai cunoaşte puterea cuvântului, nu-şi dă seama mai bine zis că viața reprezintă cuvântul pe care noi îl folosim zi de zi, conştient sau inconştient. Şi ce demers complicat a avut cuvântul. De la simplele sunete care însemnau pentru oamenii primitivi ceva anume, la vorbirea articulată care pentru unii, înseamnă tot la fel de mult ca şi când ne-am întoarce în trecutul îndepărtat.

Cuvântul trece prin transformări, ar trebui să înainteze, să se dezvolte, să-şi articuleze sensurile şi reprezentările, dar e ca şi când s-ar întoarce, cu tot cu literele alfabetului, la gestul primar. Cuvântul nu înaintează în clipa de față, ci regresează din multe motive pe care omul modern nu are timp să şi le explice. Ce înseamnă cuvântul? Viață?

Câteva răspunsuri:

Cuvântul e aripa liniştii!

(Pablo Neruda)

*

Cuvintele sunt vocea inimii.

(Confucius)

*

Cuvintele sunt semne ale lucrurilor.

(Sfântul Augustin)

*

Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.

(Rudyard Kipling)

*

Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.

(Lucian Blaga)

Citiți și Cum iubesc scriitorii, de același autor.