„Oleanna” transformă o seară într-o suită de  noduri de întrebări despre abuzurile de putere și eșecurile de comunicare, iar actorii Ioana Niculae și Marius Turdeanu sunt captivanți în piesa lui David Mamet, scrisă în1992. Este un savuros text despre o studentă și un profesor universitar, într-o bătălie pentru putere, privilegiu și consimțământ. Încă nu știm cum s-au reflectat problemele și anxietățile acelei perioade, la premiera din 1992, dar pare surprinzător ca în 2024 să vedem cum – după toată mișcarea de după condamnarea lui Harvey Weinstein – jocul să pară la fel de combativ. Ar fi putut Mamet să scrie o piesă de teatru #MeToo cu mult înainte ca #MeToo să devină o mișcare?

Afișul spectacolului © Teatrul Excelsior București

Nu știm, deși spectacolul realizat de Mădălin Hîncu, la Teatrul Excelsior din București capătă o nouă rezonanță în lumina a tot ceea ce s-a întâmplat și poate expune acum situații pe care Mamet nu a vrut să le spună. Mai ales că au existat povești recente (scandalul de la SNSPA din vara lui 2024) despre abuzul și consimțământul sexual.

Oleanna © Volker Vornehn

Într-un cadru realist, intimist (scenografia: Răzvan Bordoș), îi regăsim pe cei doi protagoniști așteptând să ia sfârșit un chinuit Gaudeamus igitur și-apoi să-și dea replicile. Deloc întâmplător, în acest  spațiu tronează (pe fundal) o reproducere după celebra pictură „Școala din Atena” de Rafael.

O studentă neliniștită își întâlnește profesorul ca să obțină informații despre nota ei care îi aduce multă bătăie de cap. Întâlnirea are loc în apartamentul profesorului și sfârșește cu o plângere împotriva acestuia, pentru un presupus comportament inadecvat. El crede că nu a greșit, dar ea se simte ‘violată’ și vrea ‘reparații’. Asemenea profesorului lui Philip Roth din The Human Stain, care se simte supărat pentru concedierea sa din cauza unui singur cuvânt cu nuanțe rasiale, așa și profesorul lui Mamet, John (Marius Turdeanu), crede că studenta Carol (Ioana Niculae) pune în aplicare «corectitudinea politică» împotriva lui.

Oleanna © Volker Vornehn

Bunăoară, ea nu poate accepta o notă slabă, așa că îl vizitează în biroul lui, unde este distras de apeluri telefonice despre o casă pe care el și soția lui speră să o cumpere. El nu pare să audă sau să înțeleagă niciodată problema ei. Dar, în timp ce el vorbește, promițându-i un „zece” în schimbul companiei ei, liniștind-o când plânge și mai târziu, punând la îndoială veridicitatea plângerii ei, se întrevede manipularea.

Oleanna © Volker Vornehn

Marius Turdeanu păstrează aerul neîncrezător, încât pare să nu conștientizeze slăbiciunile proprii; aparent nu reproșează nimic mai mult decât o fantezie de natură platonică, cu iz paternalist în propria sa minte. El poate fi paternalist, dar poate fi și om / bărbat. Cu toate acestea, în reprezentația de la Excelsior, el stă prea aproape, stă prea sus, se relaxează și, în mod pivotant, o atinge pe Carol pe umeri. Vedem asta, ne hotărâm singuri ce alegem să înțelegem.

De cealaltă parte, neîncrezătoarea Carol ia notițe, părând confuză în termeni. Cu multă abilitate și farmec, Ioana Niculae aduce la rampă o disimulată care confundă manierele unui ‘unchieș’ cu slăbiciunea, scoate cuvintele din context și transformă metaforicul în literal. Tocmai această raționalitate este cea care conține în fapt un modus operandi al unui prădător ascuns. Ioana Niculae dezvăluie neputința eroinei sale prin limbajul corporal, mai întâi confuz, fiindcă nu-i sunt clare demarcațiile dinamicii Profesor-student, apoi retrăgându-se subtil. Tânăra blondină gesticulează excesiv, în timp ce Profesorul creează noi niveluri de intimitate (sparge spațiul dintre biroul său și scaunul studentei).

Oleanna © Volker Vornehn

În  al doilea act al spectacolului, studenta revine, cu o garderobă ușor schimbată și cu pletele revărsate având și o atitudine mai încrezătoare. De sub casca de păr blond, Carol / Ioana Niculae pare o Walkirie, dar ea este acum doar o membră a unui „grup” neidentificat. Ea a adus acuzații de hărțuire sexuală împotriva profesorului, pe baza declarațiilor și a comportamentului fizic pe care l-a considerat jignitor. El va pierde titularizarea și casa iubită. El nu poate accepta defel aceste pierderi. Odată depusă plângerea, aflăm tot ceea ce are de pierdut John. Dar, viața lui Carol nu este afectată. În schimb, vedem cum eroina întrupată de Ioana Niculae se schimbă: devine mai ‘înaltă’ și mai elocventă pe măsură ce furia ei împotriva lui este mobilizată de „grupul” ei mai larg din grupă / campus.

Ioana Niculae / Carol / Oleanna © Volker Vornehn

Ioana Nicolae nuanțează evoluția lui Carol, anterior bâlbâită, care-apoi devine brusc articulată, ba chiar își intensifică acuzațiile. „Faceți parte dintr-o ierarhie protejată, care vă răsplătește”, spune ea. Cuvintele ei sună ca și cum ar fi fost direct absorbite de grupul de femei din care a devenit parte. O ultimă explozie șocantă de violență ne lasă să ne întrebăm dacă misoginia este provocată sau înnăscută. Grație acestui duo actoricesc: Ioana Niculae și Marius Turdeanu, cuvintele lui Mamet sunt aduse la viață cu claritate. Fiecare cuvânt și gest contează. În același timp, directorul de scenă  a dorit să introducă suficientă nuanță și complexitate psihologică pentru a arăta că aici nu există o victimă sau un agresor pur, ci că „impuritatea există de ambele părți”.

Oleanna © Volker Vornehn

Mădălin Hîncu lasă textul lui David Mamet să curgă, devoalând – prin discursurile lui John / Marius Turdeanu – idei despre pedagogie și elitism. Directorul de scenă își ghidează actorii să dezvăluie piesa (și personajele lor) treptat, astfel încât publicul să fie ușor de captat, iar spectatorii să-și mențină atenția până la finalul dramatic.

Marius Turdeanu / John / Oleanna © Volker Vornehn

Cu un aer sobru, deloc afectat, Marius Turdeanu explică spectatorilor cum John s-a chinuit să ajungă la Facultate pendulând între scaunul profesoral și celelalte obiecte din cameră (globul pământesc-lampion sau unele statuete cu iz academico-parodic: Shakespeare cu ochelari de soare, busturi-glastră etc), marcând metaforic de-căderea poziției de Profesor, turnul său din cărți (butaforie) se prăbușește rapid. Îi place să folosească replici precum „Ești cu mine?” și primește în mod regulat apeluri personale tensionate despre casa pe care încearcă să o cumpere, atunci când ar trebui să ofere îndrumări academice.

Oleanna © Volker Vornehn

Totuși, eroul său crede că „nu toată lumea are dreptul la educație” și expune heterodoxii pe care le consideră periculoase. Marius Turdeanu surprinde, fără efort, tonurile obsedate de sine și adesea ironice ale profesorului de vârstă mijlocie. Spre final, echipat într-un tricou imprimat cu chipul lui Nietzsche (I Gazed Into The Abyss And I Got This Shirt Premium T-Shirt) John / Marius Turdeanu se află în incapacitatea de a-și înțelege slăbiciunile prost înțelese. Mereu, costumele alese de directorul de scenă reflectă personalitățile și dinamica puterii personajelor în fiecare scenă.

Oleanna © Volker Vornehn

Interzicerea unor cărți redactate de Profesorul întrupat de Marius Turdeanu capătă noi valențe în lumina culturii anulării și-a ascensiunii universitare fără platforme riguroase. Coborârea lui John/ Marius Turdeanu într-o furie greu de controlat transformă întreaga scenă într-o performanță de admirat.

Oleanna © Volker Vornehn

Discreta scenă de la Excelsior devine un veritabil ring în care cele două personaje se angajează într-o luptă nietzscheană pentru supremație, Carol / Ioana Niculae purtând propria ei tiranie asupra lui în ultimul dintre cele trei acte. Bătălia lingvistică se transformă într-una darwiniană, iar izbucnirea îngrozitoare a violenței din ultimele minute este încă șocantă, chiar dacă știi ce urmează.

Oleanna © Volker Vornehn

Mixând complexitatea intelectuală și furia viscerală, cei doi actori dau sens cuvintelor care se sparg de toți pereții sălii și conferă profunzime textului. Căci, după 32 de ani de la apariție, după #MeToo, această reprezentație recunoaște moștenirea profund înrădăcinată a unui anumit tip de misoginie, dar și violența unor mișcări precum cancel culture. Grație unei atente coordonări regizorale, cei doi eroi mențin un echilibru fin în raportul victimă-călău, mereu inversat. În fond, întruchipează doi indivizi plauzibili, victime ale propriilor neajunsuri. Acestora li se adaugă arhitectura scenei, decorul, costumele, jocul de lumini (Traian Marin) și ilustrația sonoră (sunet: Roberto Gae) – toate adâncesc neliniștea și multiplică efectul de perspectivă.  În această contopire, fuziunea text-imagine pune în valoare măiestria actorilor și virtuozitatea realizatorului.  Privitorul nu doar participă, ci chiar înțelege, dar fiecare decide de partea cui este.

Oleanna de David Mamet

Traducerea Andreea Vulpe și Cristi Juncu

Regia: Mădălin Hîncu

Scenografia: Răzvan Bordoș

Producător: Vasea Blohat

Lumini: Traian Marin

Sunet: Roberto Gae

Distribuția:

Carol – Ioana Niculae

John – Marius Turdeanu

Durata: 1h 30 min (fără pauză)