Am apucat să pășim și noi, cu cei aleși, în Anul Nou, fir-ar el unul binevenit cu pace, cald și blând să fie!, care cum am putut: unii drepți, alții mai aplecați, unii chiar de-a bușilea, dar iată-ne! Trăite-am să te trăim, anule, bată-ne norocu’ să ne bată, dintre care pe mine prima! Vorba cântecului, „unde-i, ca să-l iau de chept, că de-o viață îl aștept!” De noroc, zic…
Pantofi pe mărime
Ș-apoi, e lucru bun știut că, tocurile sunt un chin pentru picioare, mai ales dacă pantofii nu sunt mărimea potrivită – te strâng și te bat, uneori până la sânge, ori dacă materialul încălțărilor nu e de bună calitate și mai ales dacă nu au calapodul bun.
La fel face și omul! Fără calitate umană, omul nu-i om – fără autocunoaștere, autostimă, fără un trecut vindecat și asumat și un caracter frumos, oricâte zorzoane și-ar pune pe el și oricât ar „da din mâini și din picioare” – vorba unei prietene, doar ca să fie văzut, tot n-ai ce admira la el.
Însă, dacă pantofii sunt confortabili, atunci și mersul pe jos devine un legănat de prunc pe brațe de mamă. Iar cei buni, de papuci zic, și care mai au și toc (partea asta a papucului să fie exclusiv pentru dame, insist), nu doar că fac piciorul mai frumos, dar parcă te și ridică puțin mai aproape de cer, nu-i așa? Exact la fel ca și omul, dacă-i om. Om autentic. Dacă…
Vă doresc un drum lung și lin în viață, cu încălțări comode și de calitate, iar oamenii de care vă înconjurați, așijderea să fie: de înaltă calitate și potriviți pe măsura inimii voastre. Numai așa compania va fi una bună, în doi, când suntem bine însoțiți, altfel sfârșim cu răni și ragade și pe picioare și prin inimi. Iar dacă pe la călcâie și pe la monturi mai punem un plasture, o alifie, pe la inimă, dragilor, pe la inimă ce amaru’ mai punem? Că-i tot cuib acolo deja și e groaznică recuperarea. Groaznică am zis, nu imposibilă!
Așa se măsoară înălțimea
Așa se măsoară înălțimea reală a unui om, să știți: prin cuvântul ținut, prin rămânere alături și atunci când nu mai sunt de admirat flori și peisaje care-ți taie răsuflarea pe chipurile și trupurile noastre, când ne bat vânturi și ploi, când apare povârnișul și pasul se îngreunează, și el, sub povara grijilor, dar mâna omului „înalt” tot întinsă a rămas și umărul lui tot stâlp de sprijin.
Doar acești oameni sunt capabili să vadă oportunitatea în orice impas și doar ei știu să facă alunecarea lină, peste orice obstacol. Oricare alții, care nu sunt așa, indiferent dacă măsoară 1m și 90 cm, în afară de faptul că schimbă mai ușor becuri, tot mici rămân, mici de tot și niciunul dintre aceștia, categoric, nu este omul tău. Valabil și pentru eternul mit feminin de 90-60-90!
Cuvântul ca joacă
Fără cuvânt, bunătate, grijă, rămân doar niște trupuri cu dimensiunile acestea, eventual „sus pe toc” și cam atât, cu nimic mai înalt . Acești oameni mari doar cu anii și cu statura, dar cu altceva nu, încă se joacă de-a mama și de-a tata, să știți și nu care cumva să ziceți că n-ați știut pentru că nimeni nu v-a spus. Iaca, v-am spus eu acum.
Unii gândesc că-i „bine ș-așa rău”, sunt convinsă. Io mă abțin, dar fiecare e liber să verifice pe pielea lui.
Pe inimă nu, vă rog! Pe inimă nu se fac teste. Nici teste, nici jocuri și nici pariuri.
Urare
Așa că, oameni stabili emoțional să găsim și să ne găsească, dragilor, asta-i dorința de dorit, pentru oricine. Și, indiferent dacă vorbim despre doamne urcate pe tocuri mari, sau despre bărbați care stau bine, din toate punctele de vedere, oameni „înalți” să fie, fiindcă numai ei sunt capabili să vă arate cât de lin se alunecă peste toate obstacolele care apar, și în vara, dar și mai ales în iarna vieții noastre.
Sau mai pe scurt, că iar m-am luat cu vorba, „ein schönes neues Jahr!”, tuturor – cum se spune pe-aici, prin Bavaria, de unde chiar acum se poate vedea în direct la TV, Concertul de Anul Nou, de la Viena, #putinmov să ajungă la fiecare și mult noroc la om, inclusiv purtătorilor numelui Sfântului Vasile, că așa-i frumos, să nu uităm pe nimeni!
foto sursa
