Vinerea Mare e Vinerea Patimilor, zi de doliu pentru creştinii adevăraţi. Astăzi e Ziua Mută, zi de nerostire şi de împărtăşire a patimilor cristice, de purtat Crucea pe care fariseii l-au făcut una cu lemnul pe Acela care s-a jertfit pe Sine întru salvarea păcătoşilor. Şi l-au trădat, l-au judecat şi l-au pus între tâlhari, ca să-i mântuie şi pe aceia.
„Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.”
Zi de meditaţie şi rugăciune, de purificare trupească şi sufletească. Asceza care sapă în trupul versatil al memoriei trebuie să ne pogoare în spirit gândul de rugăciune la Prohodul Domnului, în piatra care se va mişca să-i facă loc în Eternitate celui răstignit între tâlhari:
„În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.„
https://www.youtube.com/watch?v=tANKWLOcJsU
Zi de smerenie şi de întrebări pentru conştiinţa adormită de păcate lumeşti, care muşcă din întreg partea leului, a Bunei-Credinţe, a Adevărului, a Binelui.
Omenirii i s-a dat o zi întreagă spre a plânge jertfa Mântuitorului şi spre a se Căi, dar puţini sunt cei care cunosc Calea, aşa că multă va fi truda lor spre a se îndrepta şi grea: „Şi ne izbăveşte de cel rău”.
De nepreţuit este omul care luptă pentru dreptate şi pentru binele semenilor săi, care iartă fără să judece, care sare în ajutorul celor sunt târâţi în noroiul calomniei şi al defăimării, care stă faţă către faţă cu Adevărul, nu cu Linguşirea!
Aşa ne-a fost lăsată: „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor”, adică a celor simpli şi curaţi, care se ghidează în efemera lor existenţă pe valorile moştenite din neamul bun: respectul şi recunoştinţa.
Zi de mulţumire şi de iubire pentru cei de aproape!
De iertare pentru cei orbi de lucire calpă. Ei merită iertarea, pentru că, la rândul lor, vor cădea în mrejele Răului, atraşi de sunetul de sirenă al tingirilor ruginite cu care fariseii îşi cântă preamărirea.
În fiecare an, în Vinerea Neagră, Mântuitorul îşi poartă Crucea pentru fiecare dintre noi, dar tot mai puţini sunt cei care înţeleg măsura Durerii şi a Suferinţei Lui. Între Fiul Omului şi Dumnezeu, oamenii de rând nu vor fi niciodată în stare să străbată drumul de spini al Golgotei, căci prea mare e povara necredinţei lor şi a trufiei.
E Ziua în care propriile gânduri ar trebui să ne fie de ajuns, iar apa izbăvitoare a credinţei în Bine să ne ţină de foamen şi de sete pământească.
„Săvârşitu-s-a.”
Şi nu uita, Creştine, că „Domnul a dat, Domnul a luat”, şi că nu-i alt chip decât triumful Dreptăţii celei fără de umbră şi păcat, căci:
„Să te pârască poate oricine, dar să te vândă nu poate decât acela care mănâncă pâine cu tine. Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şi de depărtat ar fi de tine, dar cel mai mare rău nu ţi-l poate face decât acela care neapărat îţi stă cel mai aproape. De aceea, nici durere mai mare nu poate produce nimeni pe lume, ca acela de la care ai dreptul să aştepţi cea mai mare bucurie. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de a avea un învăţător din pâinea căruia te hrăneşti, fii cu luare-aminte şi nu lăsa nici un fel de gând satanic să-ţi pătrundă în inimă împotriva învăţătorului tău! Oricât de mare îţi pare fericirea pe care ai putea să ţi-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, nu o dori! Oricât de mare rău ţi s-ar părea că ţi-a făcut el, nu dori niciodată să te răzbuni pe părintele tău, pe învăţătorul tău, pe binefăcătorul tău, căci preţul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îl vei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile şi inima ta.”
(Extras din Preotul martir Constantin Sârbu, via Alexandra Svet)
Abia mâine să ne urăm Sărbători fericite, cu numele fiecăruia, căci neplăcute sunt mesajele trimise la listele de prieteni pe reţele de socializare!