ovidiu@stanomir

De cum a dat semne de viață, maică-sa a știut că este altfel. Și încă din pântecele matern a început să… murmure. A venit pe lume zâmbind. Se grăbise să fie un ,,șeptilici”. Plăpând, a trebuit să fie ținut o vreme în incubator. Zâmbea mai tot timpul. Se încăpățâna să nu plângă. Doar se încrunta atunci când umplea scutecul. Pe care nici nu-l suporta. De pe când împlinise 5-6 luni ieșea din scutec, se ridica în picioare în pătuț și începea să țopăie, chiuind de plăcere.

A început să meargă de pe la 10 luni. Șovăitor, crăcănat, dar vertical.

Nu a catadicsit să vorbească. Înțelegea tot ce i se spunea și reacționa ca atare. Mai înainte de a împlini doi ani fredona melodiile auzite la radio.

Câteva luni mai târziu, când a pus mânuțele pe niște creioane colorate și pe niște foi de hârtie a început să mâzgălească semne, pe care maica lui le-a deslușit cu ușurință. Așa au comunicat ani în șir…

Au încercat să-l ducă la un logoped, dar refuza categoric să coopereze cu acesta. L-a cerut în grija ei bunica maternă care, pictoriță fiind, comunica fără probleme cu nepoțelul, prin semne grafice sau… cântecele pentru copii.

Nu l-au înscris în clasa pregătitoare. Era plăpând și nesociabil. Pe când se apropia de a opta aniversare, părinții intenționau să-l dea la o școală ajutătoare. ,,Nici să nu vă gândiți!”, le-a spus el într-o seară. ,,Vreau la liceul de artă!”. Era prea mic, era prea… altfel.

Primele patru clase le-a făcut la școala elementară din cartier. A fost un elev mediocru. Nu avea note prea grozave nici măcar la desen. Colegii l-au hărțuit iar el a suportat cu stoicism răutățile lor. Le răspundea… făcându-le caricaturi atât de hazlii încât i-a cucerit.

I se vădise menirea. Și-a perfecționat talentul, străbătând târâș-grăpiș anii de gimnaziu, apoi cei de liceu. Desigur, la liceul de artă. Unde, însă, în afară de grafică, n-a excelat nici la pictură nici la modelaj.

Prin urmare, n-a fost admis la Institutul de Artă Plastică. A lucrat ca decorator, iar mai apoi s-a specializat în grafică pe computer. După un timp, s-a ocupat de reclame, căci n-avea doar abilități în domeniul caricaturii ci și în exprimarea concisă și cu umor a mesajelor comerciale.

Așa a descoperit-o pe fiica Evei. Era o colegă de la firmă, care se ocupa cu partea de sonorizare a reclamelor. Se potriveau ,,la fix”. Purtau dialoguri hazlii, parodiind reclamele concurenților.

A fost o… altfel de poveste de iubire. Eva (căci chiar așa o și chema, iar ea venea aproape întotdeauna imediat) i-a cerut să renunțe, desigur temporar, la serviciu, și să fie babysitter. Căci era însărcinată. Și aflaseră că aveau tripleți, S-au căsătorit, ,,pe repede înainte”, dar numai după ce el a acceptat să se ocupe de copii. Eva urma să-și vadă de serviciu, nu din pasiune ci dintr-o neliniște irepresibilă.

Au avut două fetițe și un băiat. I-au crescut Dan și maica lui. Era și Eva pe undeva pe acolo, dar fără prea mare entuziasm ori pricepere.

Bebelușii se coordonau perfect. Dormeau, plângeau, le era foame și făceau caca la unison. Cu baia era problemă, fiindcă n-aveau cum să-i spele pe toți trei odată. Așa că începeau cu Adrian, apoi urmau Beatrice și Camelia, care nu acceptau să fie scăldate decât împreună.

Au vorbit simultan toți trei, însă Adrian a mers primul, urmat la o lună de surori, care se țineau mai mereu de mână. Și au ținut-o așa până la măritiș. Cu gemeni, bineînțeles.

Adrian s-a dovedit un sportiv ieșit din comun. A început cu skateboard-ul, apoi iarna a trecut la snowboard. Concura la ambele probe, după anotimp. A câștigat o sumedenie de concursuri, ajungând în elita mondială la skateboard și fiind olimpic chiar și la snowboard. După retragerea din sportul de performanță a devenit antrenor. Încă și mai bun decât fusese ca sportiv.

Cât despre gemene, ce aș putea să vă spun? Că s-au dovedit a fi mame foarte bune – spre deosebire de mama lor – dar soții insuportabile, luând mereu decizii fără a-i consulta pe bărbații lor. Care au divorțat de ele, la unison, nu înainte de a le da ocazia să devină, la rândul lor mame. De gemeni, desigur.

foto sursa

Citește și Asaltul marelui urs