Citiți prima parte a articolului aici

Gheorghe

Chipul lui Gheorghe Leonida (1893-1942) este cel al Mântuitorului înălțat maiestuos pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro, una dintre minunile lumii moderne. Acest sculptor excepțional, ascuns parcă ochilor din țara sa, stă chiar în fața ochilor creștinătății prin însăși simbolul ce o definește: fața statuii lui Isus, patru metri profilați de unul din aștrii Constelației Leonida.

După ce și-a terminat studiile la departamentul de sculptură a Conservatorului de Arte Frumoase București Gheorghe Leonida a debutat la un salon național în 1915, a luptat în Primul Război Mondial și apoi și-a continuat studiile de artă în Italia. Când s-a mutat la Paris, în 1925, Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea giganticului Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe primește din partea acestuia o sarcină înălțătoare din toate punctele de vedere – proiectarea capului statuii.

Cristo Redentor

Întors în Romania, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. Lucrările sale, pline de o forță grațioasă, au intrat în atenția Reginei Maria, iar el a devenit un apropiat al familiei regale. A realizat portretele lui Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai și Reginei Maria. Unele dintre lucrările sale pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Național de Artă și în alte muzee și grădini importante din București.

Regina Maria – lucrare de Gheorghe Leonida

Ironic și stupid, culesul florilor de tei i-a adus moartea în primăvara anului 1942, când a căzut de pe acoperișul casei familiei sale din Bucuresti.

Dimitrie

Dimitrie Leonida (1883-1965) este fondatorul Muzeului Tehnic al Romaniei. Inginer de excepție, își datorează profesia pasiunii pentru tehnică. În cel de al patrulea an al studiilor universitare făcute la Politehnica din Charlottenburg (1903-1908), Dimitrie a conceput proiectul ,,Metropolitanului din București”, cu linia principală Gara de Nord – Sf. Gheorghe – Calea Moșilor și ramificația Sf. Gheorghe-Filaret – fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei rețele de metrou în București – iar proiectul de diplomă a tratat ,,Complexul hidrotehnic si hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz”.

Întors în România cu titlul de ,,Elektroingenieur”, s-a angajat la Primaria capitalei unde s-a ocupat de tot ce însemna electricitate, de problema tramvaielor, de construirea unui canal navigabil Arges-Bucuresti-Dunăre cu port la București și alte minunății care trebuiau să schimbe fața lumii în care trăia. Lui i se datorează proiectarea mai multor centrale termoelectrice și importante părți din planul de electrificare a României.

Pe lângă toate acestea, Dimitrie Leonida a făcut și educație, el a înființat în anul 1908 prima Școală de Electricieni și Mecanici din România, care va funcționa peste 45 de ani și va pregăti mii de specialiști din domeniul electric și mecanic. A fost profesor universitar la Timișoara și București, membru al unor societăți științifice și inginerești de prestigiu din America și Anglia.

Dimitrie Leonida

În anul 1909, a înființat primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic ,,Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului roman prin Ministerul Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice.

Natalia

O pedagogă rafinată și vizionară, Natalia Leonida (1878- 1948) este primul director al Liceului ,,Regina Maria” din București. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887-1901), apoi a obținut și licența în filologie modernă la Universitatea București (1904).

Eforturile sale admirabile pentru dotarea liceului și pentru introducerea unor discipline noi, realizările din timpul directoratului i-au adus aprecieri și distincții pe măsură. Regina Maria spune în urma unei vizite din anul 1937: ,,O muncă fără preget încoronată de realizări prea frumoase, un nivel intelectual ridicat și o caldă atmosferă sufletească – iată ce mi s-a dat prilejul să constat întotdeauna, cu bucurie, la Liceul Regina Maria.”

Ca orice educator de școală veche și înaltă, Natalia a fost și o talentată pianistă. Ea avea să o ajute pe sora ei, Adela Leonida, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale, pe lângă opere din literatura română și universală.

Paul

Cariera militară exemplară a tatălui a fost dusă mai departe și încununată de către băiatul Paul Leonida (1885-1982) care a traversat cu onoare cele două războaie mondiale. În Primul Război Mondial, ca ofițer, conducând un pluton din Regimentul 2 Artilerie Grea, iar în Al Doilea Război Mondial ca general, fiind comandatul Secției Operațiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Romane. A fost decorat cu distincții românești, germane, slovace, franceze, iugoslave, grecești, ungare, atât pe timp de război, cât și pe timp de pace. În perioada 1935 – 1938 a îndeplinit funcția de atașat militar al României la Budapesta.

Generalul Paul Leonida

Generalul Paul Leonida a fost cel care s-a îngrijit de conservarea datelor privind biografiile fraților și surorilor sale, astfel că documentele adunate și conservate au fost transmise pe diferite canale și tezaurizate în varii moduri.

 

Citește și Constelația Leonida partea I