Marius Tucă: Ce mai faci prin septembrie?
În septembrie începem să devenim nostalgici. De undeva de sus, cineva foarte atent ne picură în suflete imaginile care ni s-au întipărit în minte și pe care nu avem voie să le uităm, deși poate că ne dorim asta sau pur și simplu s-au șters din memoria noastră afectivă, înlocuite de imagini proaspete și calde.
Uneori ne oprim și ne lăsăm invadați de aromele lor vechi, prăfuite, alteori ne scuturăm de praful zilelor și trecem peste toată istoria, scrutând cu privirea viitorul.
Ce va mai aduce toamna asta, cu florile ei veștede, cu vânturile ei mirosind a focuri de toamnă, cu cerul ei plumburiu pe care nu mai trece decât rar soarele, și acela atât de îndepărtat…
Ce va mai fi de povestea noastră pe care o scriem cu zilele și nopțile de frumusețe care ne umplu mintea cu fantasme și ne încântă simțurile?
Ce mai faci prin septembrie?
Marius Tucă: Septembrie, iubire&toamnă
Ce mai faci prin septembrie?
Adulmeci zborul berzelor
Care ne-au lăsat cuiburile
În custodie şi în poezie?
Ce mai faci prin septembrie?
Te-ascunzi prin roua dimineţilor?
Prin ceaţa subţire a eului?
Respiri aerul cu gust de toamnă?
Ce mai faci prin septembrie?
Ţi-e dor, ţi-e sete, ţi-e teamă?
Te laşi purtată de vânt?
În taină iubeşti în gând?
Ce mai faci prin septembrie?
Desenezi conturul mării
Pe frunze, pe ferestre, pe cer, pe vene?
Şi asculţi valurile în căuşul palmei?
Ce mai faci prin septembrie?
Eşti prinsă în pânza de păianjen
A răsăritului, a asfinţitului
A dorului de timp de vamă
Ce mai faci prin septembrie?
Îţi muţi inima într-o frunză rară
Cu gândul la iubirea de-astă vară?
Mă mai adori, o să mai doară?
Ce mai faci prin septembrie?
Prinzi clipa în chihlimbar?
Te aştept, orele 20.00, secolul XXI
Cu sufletul într-un ram.
Ce mai faci prin septembrie?
