RĂSĂRITUL CA O PROMISIUNE
Ce voi face Doamne
într-atâta Rai
eu care sunt obișnuită
cu ocările ?
Promisiunile Tale
au zâmbetul mamei
și al omului drag 
amândoi 
acoperiți de brumă 
în dreptul inimii,
vestindu-mi răsăritul –
cuvinte simple 
ale unei speranțe.

din arhiva personală

REPERE
pericolul unei tăceri
al unei iubiri
al unei învieri –
viața
lovindu-ți sufletul
printr-o lacrimă,
ca o poezie
ce-ți tulbură inima, 
legile îngerilor renăscându-te
dintr-o cruce
făcută după dimensiunile
durerii 
ale durerilor tale
IPOTEZĂ
ca o speranță 
într-o primăvară 
Dumnezeu a creat
printre flori,
luna Mai  și femeia
NUMELE MEU
peste câmpuri îmbelșugate
mărturisindu-mi numele
tălpile – ating speranțe
palmele – bunătățile Tale
fiecare cuvânt – un anunț
fiecare floare – un memento
ochii mei recunosc stelele
ca pe-un mare popor
de care Ți-ai amintit
când numai eu – femeia
am îndrăznit să Îți leg rănile
de înc-o istorie