Teatrul a fost una dintre cele mai populare forme de divertisment ale grecilor.
Dacă ai fost vreodată la teatru sau ai văzut un spectacol live, știi cât de distractiv poate fi teatrul. Născută din serbările dionisiace, această artă ocrotită de Thalia (muza comediei – în greacă veche θάλλειν, thállein; „a înflori, a fi înverzit”), și de Melpomene (muza tragediei – numele provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec), și-a consacrat de la început rolul spiritual, prin conceptul de catharsis (Κάθαρσις – este derivat din cuvântul grecesc καθαίρειν (katharein), care semnifică „a curăța”), având semnificația de eliberare de pasiuni, purificare de emoții, în special de acelea de milă și teamă (Aristotel – „Poetikon”).
Teatrul, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are rădăcinile adânci în istoria și cultura Greciei antice, născându-se dintr-o serie de ritualuri religioase dedicate zeului Dionisos. Această evoluție de la sărbătorile dionisiace la teatrul antic a fost nu doar o transformare culturală, dar și o piatră de temelie pentru literatura și arta dramatică universală.
Dionisos: Zeul Vinului și al extazului
Dionisos, cunoscut în mitologia greacă ca zeul vinului, al fertilității și al extazului ritualic, era adesea celebrat în cadrul unor sărbători numite Dionisii. Aceste festivități, care aveau loc în diferite forme și la diferite date în calendarul elenistic, includeau procesiuni, cântece, dansuri și, mai ales, competiții dramatice. Elementul central al acestor sărbători era reprezentarea dualității vieții și morții, a bucuriei și suferinței, reflectând natura contradictorie a zeului însuși.
De la Ritual la Spectacol
În secolele VI-V î.e.n., în cadrul Dionisiilor Urbane — sărbătorite în Atena — a început să se dezvolte o formă incipientă de dramă. Inițial, aceste sărbători includeau doar dithyrambi, care erau cântece corale în onoarea lui Dionisos, executate de un cor de 50 de bărbați sau băieți, care dansau într-un cerc. Aceste cântece erau pline de elan și viguroase, celebrând viața și faptele zeului.
Transformarea majoră a survenit când un inovator, poetul Arion din Methymna, a format primul cor ditirambic organizat, structurând baza pentru ceea ce avea să devină drama greacă. Acest moment a fost crucial, deoarece a introdus un element de narativitate și conflict în prezentările care erau, până atunci, pur ritualice.
Apariția Actorului și Nașterea Tragediei
Un pas major în evoluția teatrului a fost făcut de Thespis din Icaria, adesea considerat primul actor. În jurul anului 534 î.e.n., Thespis a adăugat un nou element în spectacolele dionisiace: el a răspuns corului și a interacționat cu acesta ca un personaj distinct — practic, a devenit primul „actor” (de la cuvântul grecesc „hypokrites”, care înseamnă „cel care răspunde”). Thespis nu doar că a dialogat cu corul, dar a și adoptat multiple roluri prin schimbarea măștilor, aducând astfel în scenă un nivel de dramatism și complexitate narativă până atunci nevăzut.
Această inovație a lui Thespis a marcat nașterea tragediei grecești, care a fost rafinată ulterior de dramaturgi precum Aeschilus, Sophocles și Euripides. Aeschilus a adăugat al doilea actor și a diminuat rolul corului, accentuând conflictul dramatic și interacțiunea personajelor, în timp ce Sophocles a introdus al treilea actor și a dezvoltat și mai mult structura scenaristică.
Comedia: O nouă formă de expresie
Pe lângă tragedie, comedia a început să capete popularitate, originând din partea mai jucăușă și obscenă a sărbătorilor dionisiace. Comediile satirizau viața publică și politică a Atenei, uneori chiar și zeii nu erau scutiți de critica ascuțită a dramaturgilor precum Aristophanes/Aristofan.
Impactul și moștenirea
Teatrul grec a avut un impact profund nu doar în perioada antică, ci și în culturile care au urmat. Structura, temele și tehnicile dezvoltate în Grecia antică continuă să influențeze dramaturgia și teoria teatrală modernă. Teatrul a început ca un omagiu adus unui zeu și s-a transformat într-un spațiu vital pentru explorarea condiției umane, o tradiție care continuă și astăzi.
Astfel, de la sărbătorile dionisiace până la scenele moderne, teatrul a rămas un mijloc esențial de reflectare a societății, un forum pentru dezbateri publice și un laborator al emoțiilor umane, subliniind călătoria incredibilă de la ritualurile religioase la arta spectacolului.
Tragedia antică greacă, reprezentată strălucit de Sofocle, Eschil și Euripide, a reprezentat, în istoria teatrului, cea mai înaltă formă artistică de manifestare a talentului creator și reprezintă, de atunci, punctul de reper în evoluția acestuia.
Pentru cei care iubesc arta teatrului, ar trebui să știți despre Ziua Teatrului! Să aflăm despre această sărbătoare specială și să o sărbătorim!
Teatrul din Delphi
„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească.” (Federico Garcia Lorca)
Datorită evenimentului inițiat în 1961 de Institutul Internațional de Teatru (ITI), în fiecare an, teatrele din întreaga lume sărbătoresc valoarea și importanța teatrului, iar această sărbătoare acționează ca un apel pentru ca guvernele, politicienii și instituțiile publice să-i vadă valoarea pentru societate, ca factor cultural și spiritual. ITI transmite, de asemenea, un mesaj anual, rostit de un interpret de teatru, pentru a împărtăși reflecțiile lor despre arta teatrului și viitorul său. Primul dintre aceste mesaje a fost rostit de Jean Cocteau în 1962.
„Teatrul a fost întotdeauna o necesitate pentru mine” (Giacomo Casanova)
Acest mesaj este tradus în peste 50 de limbi, citit pentru mii de spectatori și tipărit în sute de ziare. Deoarece ITI are peste 90 de centre în întreaga lume, institutul încurajează, de asemenea, colegiile, școlile și profesioniștii teatrului să sărbătorească și ei această zi.
„Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat” (Seneca)
Data acestei sărbători corespunde și cu deschiderea sezonului Teatrului Națiunilor la Paris. Scopul acestei sărbători, potrivit ITI, este promovarea teatrului în toate colțurile lumii, conștientizarea valorii teatrului sub toate formele sale, contribuirea la promovarea comunităților locale de teatru la scară mai largă și împărtășirea dragostei de teatru cu alții.
„Teatrul şi poezia sunt cele care i-au ajutat pe oameni să trăiască şi să continuie” (Vanessa Redgrave)
Cum putem sărbători Ziua Mondială a Teatrului?
Puteți citi / auzi și răspândi pe rețelele de socializare piesele puse la dispoziție online, utilizând hashtag-ul #worldtheaterday. Puteți viziona filmele ecranizate după piesele lui Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Vizitați teatrul local și susțineți-l, donând organizațiilor afiliate, cumpărați bilete pentru a vedea unele dintre concertele lor găzduite. Puteți chiar să vă alăturați unui program de teatru și să învățați muzică și actorie în zona dvs. locală.
„Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul.” (Maria Filotti)
Recomandarea noastră:
Citiți și „Glumesc” – Monolog de teatru (Ilinca Bernea)
