Tăcut
Adrian Păunescu
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primăvară poate încolțim,
Și ne dăm iarăși marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,
Și sufletul la fel, de-atâta noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.
Citiți și Ce faci la ora când mi-e dor de tine…
