„Hei! Dă cu mopul şi acolo pe centru, unde scrie Circus, cam şters, dar am avut mulţi zeloşi ai curăţeniei care au tot frecat prelata asta. Tinere, ai grijă, nu ai venit la circ să te dai în spectacol şi să-ţi primeşti banii degeaba, aici e de muncă! Te-am păcălit, nu-i aşa? Credeai că-ţivorbeşte şeful, şeful nostru, şeful nostru de pe pământ.”

            „Da, îmi închipuiam că este el sau cineva apropiat lui, nu cunosc mulţi oameni peaici, am venit abia ieri, azi am întârziat, nu prea mă descurc să citesc ceasul, şi, într-adevăr, şeful mi-a spus ceva asemănător.”

            „Cum nu? Cum nu? Vorbeşte la fel cu toată lumea de o grămadă de ani. Altminteri, de unde crezi că am învăţat să-l imit? Nu te-a lămurit nea Victor, ăl bătrân, cum stă treaba? Că am văzut că ieri aţi lucrat împreună.”

            „Nu chiar. Nici nu l-am întrebat.”

            „Eu sunt Giorgio, clownul circului, don Giorgio, sau Gigi, Gigiii, asta când prezentatorul mă strigă să apar odată din culise, iar eu apar cu pantalonii în vine, mă împiedic şi cad cu nasul în jos. Este de efect, nu? Râd cu toţii. Nu-i uşor, să ştii, trebuie să fiu atent să nu îmi cadă nasul roşu, odată mi s-a întâmplat asta. Tu eşti tânărul amorez al Gildei, nu-i aşa?”

            „Abia am cunoscut-o ieri. Mi-a dat banii la sfârşitul programului. De ce consideraţi…?”

            „Băiete, cum te cheamă?”

            „Christian…”

            „Nu, nu, nu! Christiano va fi numele tău de acum înainte. Christianoo!” Îţi ţinea mâinile pâlnie, voia să stârnească ecoul, nu prea îi ieşea. „Dragi copii, vi-l prezentăm pe Christiano. Aplauze.”S-a urcat pe tribunele abia construite şi a început să aplaude. Era ceva să-l văd că se plimbă cu picioarele pe scândurile abia înnădite de nea Victor, alea care mă chinuiseră atât. Eu nu mă atinsesem de ele, mă bucuram că scăpasem de munca aia umilitoare, şi poate din cauza asta nu am simţit că este umilitor să mătur şi să dau cu mopul, noile mele sarcini. Azi parcă dansam, îmi plăcea să văd cum luceşte prelata când o spăl, chiar munceam serios, mă mirasem când auzisem vocea aia mustrătoare, dar nu m-aş fi apărat, pentru că îmi scăpau mereu părţi din prelată, le vedeam după aceea pline de praf, ca nişte insule pe suprafaţa udă. „Tinere Christiano, nu merge aşa. Nu mă lua cu dumneavoastră. Giorgio chiar trebuie să-şi pună nasul roşu şi paiete în cur, ca să îţi dai seama că este un tu? Un tu care îţi va fi folositor în întreprinderile tale amoroase. Dragostea la circ e altfel, să-ţi intre bine în cap, nu va fi o problemă cu asta, am auzit că ai fost matematician.”

            „Am uitat numerele.”

            „Am auzit şi asta, că te-ai damblagit cândva, nu-i bai, eu sunt dintotdeauna aşa, dar am învăţat multe. Te întrebi de unde ştiu despre dragostea ta care te face să-ţi bată inima în piept cu putere când auzi numele Gildei? Uite, mă găseam ieri în umbră şi nu ţi-ai dat seama. Mă luasem după Gilda, nici ea nu îşi dăduse seama. Clownul ăla care stă mereu în umbră şi cântă Ridi,Pagliaccio, sul tuo amore infrato!” A cântat, nu tocmai rău, cu gesturi exagerate de tenor. „O ştii, nu? Gilda a fost şi mio amore cândva, cu mulţi ani în urmă, îţi voi povesti altădată.A, nu ştiu precis despre ce-i opera, să nu crezi că mă dau mare cu asta, mi-a rămas în minte doar cum clownul ăsta plângea în umbră, îşi pierduse iubita. Şi tu suspinai ieri când ţi-a întins Gilda banii, puţini, şnapanu’ dracului! Mărog, să-l lăsăm în pace pe şeful nostru din ceruri. Da, ziceam că te-am observat din umbră, eu nu suspinam, o făceai tu, apoi a trecut curul Gildei îndepărtându-se. Ai să-l cunoşti mai bine, sunt sigur. Aplauze pentru curul Gildei, dragi copii!” Iar s-a urcat în tribune şi a început să aplaude. „Ce voiam să-ţi spun? O scurtă expunere despre dragostea la circ. Dar nu te uita la mine, fă-ţi treaba! Dacă aş şti latineşte, aş scrie un tratat, De amore ad circum. Nu ştiu latineşte,vezi bine. Ce ştiu? Ştiu ca atunci când văd o femeie, să-i spun că este frumoasă. Poate vei spune că îndrăzneala asta am căpătat-o pentru că am îmbătrânit, am chelit, că nu mai am ce pierde, ai să vezi cum îmi străluceşte chelia sub lumina reflectorului, acum par mai sobru, port pletele nopţii, sună frumos, nu? Că este vorba numai despre întunericul cortului, din cauza şefului nostru care se zgârceşte să pună suficiente becuri, contează mai puţin.Contează prea puţin şi că am îmbătrânit. Când am venit aici, mai tânăr ca tine, câţi ani ai, apropo?” „Nu ştiu exact.” „A, da, ai uitat numerele, perdono, îmiscăpase asta. Când am venit aici, a trebuit să-mi pun imediat masca de clown, cu chelie şi două smocuri de păr roşu la tâmple, era a clownului dinaintea mea,avea încă mătreaţa lui, scârbos, nu? Smocurile mele sunt gri, une petite différence, trop petite, n’est-ce pas? Asta voiam să spun, că la circ e tot una, că îmbătrâneşti, că eşti tânăr, nu trebuie să stai pe gânduri, totul e la vedere şi scos la vedere, fără suspine ascunse de îndrăgostiţi. Da, pot să îi spun unei femei că este frumoasă de la prima întâlnire, că mi-o doresc, fără să am vocea tremurândă, gâtuită de emoţie, în vreme ce trag de poalele hainei, să nu observe că mi s-a sculat. Nu trebuie să stai pe gânduri, Christiano, să te apuci să desenezi traiectoria erecţiei, ai fi în stare, că eşti doctor în matematici, nu este nevoie decât de o cercetare experimentală, iar pentru asta o avem pe Gilda. Ha, ha!” A făcut un gest obscen. „Cam ăsta este circul: un laborator de cercetări experimentale. Studiem emoţiile celor mici şi celor mari,vezi ce drăguţ i-am numit? Cu deferenţa cuvenită publicului de pe urma căruia ne luăm banii. Cei mari, părinţii sau educatorii celor mici, sunt incluşi şi ei în programul experimental. Avem trei cei, trei-cei, te-ai prins? Rimează. Cei mari, cei mici şi cei care experimentează pe seama lor, noi. Iar asta nu este joacă de copii, de aceea îi vizăm şi îi vizez mai cu seamă pe cei mari. De cei mici se ocupă animalele, le dresăm şi fac treaba în locul nostru. Ai vizitat menajeria?” „Nu.” „Te vor trimite şi acolo la muncă, nu aştepta cu nerăbdare, îţi zic de pe acum. Pute! Un adult însoţeşte întotdeauna copilul la circ şi adultul ăsta plăteşte biletul. Copilul râde, circul înseamnă veselie, aplauze, dar ştim că adultul de lângă el se plictiseşte. Ce să vrea să vadă? Veselie de adulţi, certamente. Curve sau, pentru mamele ori doamnele educatoare, trupurile vânjoase ale acrobaţilor. Ai să-i vezi, avem doi băieţi din ăştia, să-l vezi pe Alberto, Il Fantastico, executăamândoi numerele la bustul gol, dar li se văd şi muşchii picioarelor şi feselorprin pantalonii mulaţi şi… şşşş…, să nu spui la nimeni, li se văd şicoaiele… toate astea în numele spectacolului, bineînţeles. Fii atent, aici intervin eu! Dacă cele mari sau cei mari sunt răpuşi de pasiune şi se îndrăgostesc, sentimentul ăla blând şi dureros care te-a cuprins pe tine în faţa Gildei, una de-a noastră, apar eu. Fac glume despre sex. Bine ascunse, să nu se prindă copiii, am însă grijă, aproape la fiecare reprezentaţie, să îmi trec printre picioare un baston care să stea ridicat ca o din aia sculată. Vor râde, ha-ha-ha, copiii lor nu vor şti despre ce este vorba, dar vor râde şi ei. Gata! Experimentul cu cei mari a fost încheiat, l-a finalizat doctorul în dragoste de circ, marele don Giorgio! Aplauze!” Nu s-a mai dus în tribune, doar a aplaudat. „Ce-a finalizat? I-a făcut pe cei mari să-şi dea seama rânjind că despre sentimentele lor cele mai serioase se poate râde. Alături de copii. Mai mult, vor şti că lipsa de chef de viaţă, orele lor de plictiseală, nu pot fi umplute cu reverii romanţioase. Taţii se vor recunoaşte în mine, mamele şi educatoarele vor vedea cât de veselește să le poată trage pantalonii jos acrobaţilor. Rezultatul experimentului? Încă unul, care ne interesează pentru că ne este foame şi sete. Vor veni şi adoua oară la circ. Dacă mi s-ar permite, le-aş spune asta şi copiilor. Dragicopii, apoi m-aş apleca şi aş face din buze zgomotul unei flatulenţe, pârţ, cum zic ei, trucul ăsta merge întotdeauna, şi este categorisit în zona relativ decentă a întrebuinţării curului, dragi copii, vreau aplauze, multe aplauze, tocmai v-am readus părinţii lângă voi, mai ales mamele, până acum stăteau cu ochii pe sus, la trapez, şi oftau după acrobaţi, mai era puţin şi-şi luau zborul de lângă voi, fâl-fâl, cu aripioarele, şi s-ar fi aşezat pe bara trapezului ca nişte papagali, ar fi chemat acrobaţii imitând voceaneprihănitelor fecioare săgetate de dragoste şi dureri menstruale însângerate,sau ar fi plecat mohorâte acasă, să stea în patru labe şi să cureţe mocheta ori în două, şi să-şi facă cruce înaintea icoanelor de pe perete. Mulţumiţi-mi,copii! Aplauze! Am obosit, trebuie să fac o pauză.”

            „De ce-mi spuneţi… de ce-mi spui toate astea, Giorgio?”

            „Cum de ce? Ca să nu fii un papagal.Să nu stai timid în faţa ăstora, doar pentru că te-ai damblagit cândva. Ţi-a dat Gilda semnalul? Fute-o! Ai să vezi, chiar şi şefu’ o să te privească altfel. Nu se va mai răsti la tine, iar dacă Gilda îi va spune să te plăteascămai mult, o va face de dragul ei. A avut-o şi el mai demult, dar acum e căsătorit cu una grasă care îl ţine sub papuc, îi e frică s-o înşele, speră ca Gilda să-l mai lase din când în când să o pipăie. L-am auzit pe moş, pe neaVictor, cum îţi spunea să nu te atingi de ea. Din gelozie, a avut-o şi el când era mai tânăr, dar acum nu i se mai scoală şi Gilda a jucat cu şefu’, aşa că numai este interesată de el. Te las, trebuie să te ţii de treabă cât încă nu ai coborât de pe trapez, să nu te dea şefu’ afară.”

Citiți și Circul (2), de același autor