Poezia franceză își găsește în secolul al XVIII-lea un mod particular de emoție și expresie prin creația lui  Charles Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 – d. 17 iulie 1894), poet care, îndrăgostit de idealul ”artei pentru artă”, pune bazele unei mișcări literare ce va reconfigura lirica modernă printr-o estetică a impersonalității, turnată în tiparele unor forme artistice vizând perfecțiunea – parnasianismul.

Atras de spațiile exotice și de mirajul elementelor unei naturi orientale, cunoscător îndeaproape al culturii Indiei, poetul exprimă, în ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme și poezii, Poeme barbare, considerate de critica literară drept cele mai valoroase producții literare ale vremii, tentația evadării în ”universuri compensatorii” a creatorilor de literatură modernă, cultivând o poezie în care erudiția și căutarea formelor perfecte sunt trăsături distinctive.

Teoriile lui Leconte de Lisle, reacționând împotriva romantismului și subliniind nevoia de impersonalitate și disciplină în poezie , au fost exprimate cu deliberată și trufașă exagerare, instaurând o nouă epocă în literatura universală de după Victor Hugo. Poezia lui epică este adesea încărcată de erudiție și ornamentare stilistică, dar poemele sale mai scurte transmit o viziune convingătoare și individuală, iar „Qain” (1869; „Cain”) este una dintre cele mai impresionante creații epice scurte ale secolului al XIX-lea.

Paiaţele

Ca pe un animal rănit, urlând la soare
Cu lanţ de gât şi blana de murdării pătată,
Să-şi plimbe cine-o vrea inima-însângerată
Prin faţa ta, o, public lipsit de îndurare!

Pentru a cerşi râsul sau mila ta netoată,
Pentru-o sclipire-n ochiu-ţi, năucă şi puţină,
Să-şi sfâşie cine-o vrea cămaşa de lumină
Ce-ascunde şi pudoarea şi voluptatea toată.

De-ar fi să mă înghită pe-o neagră veşnicie
O groapă fără glorie şi muta-mi superbie,
Tribut nu ţi-aş plăti nici vis, nici jale-amară,

Vïaţa nu ţi-aş da-o distracţie să-ţi fie
Şi n-aş dansa nicicând pe scena ta vulgară.

(traducere George Pruteanu)

Citiți și Muzica este în mine – Mozart