viața ca o cutie de chibrituri
scoți capul e plăcerea pură a desprinderii
și căderii în cel mai plin gol
călăul înflăcărat ce piere cu tine-n incendiu
dar îți face cu ochiul
simți că doar el te înțelege
promisiunile sale seduc suma
sumelor
eterna casă
îmi vine să râd cum mai sper
să-l prind pe Dumnezeu de-un picior
ca să transcriu ce scrie la el
în talpă
foto sursa
***
Citește și nu ai crezut
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
