Mihail Medrea
Înălţându-şi braţele spre cer, îşi dădu capul pe spate şi începu să cânte.
Soarele, care tocmai răsărea, îi zâmbi recunoscător.
Fusese o noapte umedă şi pe trenă îi scânteiau miriadele boabelor de rouă.
Imnul de slavă răsuna din ce în ce mai înălţător.
Şi atunci, în mărinimia sa, augustul astru îl învălui pe oficiant
într-o mantie purpurie şi-l sublimă.
foto sursa
Citește și Lasați-ne-n pace!
