Cei trei tenori – Plácido Domingo, José Carreras și Luciano Pavarotti 

Unul dintre ritualurile nelipsite în perioada sărbătorilor de iarnă este să-i ascult pe cei trei tenori în concertele de Crăciun pe care le-au dat de-a lungul timpului. Cred că am toate CD-urile lor, cadoul nelipsit de sub brad. De neconceput a devenit să nu retrăim, în familie, momentele sacre ale sărbătorilor sfinte în compania lor, și de fiecare dată emoția este la fel de puternică. E ceva legat de muzica lor care te face să simți că aparții acelei lumi din care au descins îngerii pe Pământ. Tocmai de aceea scriu acest articol, pentru a vă oferi și vouă un dar de sărbători și o plăcere de savurat împreună cu cei dragi ai voștri. Ascultați, în timp ce citiți, concertul din 1998.

Lectură & muzică 

Contextul întâlnirii celor trei tenori

The three tenors (pinterest.com)

„Vocea lui Pavarotti este un fenomen răspândit în toate colțurile lumii. El nu doar că a adus opera mai aproape de oameni, dar a și devenit un simbol al artei vocale.” – Andrea Bocelli, tenor.

 „Domingo este un artist complet. Fie că este vorba de opera, muzica populară sau conducerea unei orchestre, el face totul cu pasiune și măiestrie.” – Gustavo Dudamel, dirijor.

„Carreras are o voce care atinge sufletul. Profunzimea și pasiunea lui în interpretare sunt de neegalat.” – Montserrat Caballé, soprană.

Această colaborare a început în 1990, cu primul concert al celor trei tenori, care a avut loc pe 7 iulie 1990, în Terme di Caracalla, Roma, cu o zi înainte de finala Campionatului Mondial de Fotbal. Dirijat de Zubin Mehta, acesta a avut un succes uriaș, depășind toate așteptările. Transmisia televizată a concertului a ajuns la milioane de oameni din întreaga lume, făcând din „Cei trei tenori” un fenomen global. Concertul a fost inițial conceput pentru a strânge fonduri pentru fundația de leucemie a lui Carreras și ca o modalitate prin care colegii săi, Domingo și Pavarotti, să-l întâmpine înapoi în lumea operei după lupta sa cu leucemia​​.

Acest trio a devenit extraordinar de popular, atingând un succes care a depășit granițele obișnuite ale lumii operei. Concertele Celor Trei Tenori au adunat publicuri masive și au fost transmise la nivel global, ceea ce le-a adus celor trei tenori o faimă excepțională. Este estimat că peste un miliard de oameni din întreaga lume au urmărit transmisiunea televizată a concertului Celor Trei Tenori din 1994 de la Los Angeles​​.

Dincolo de scena profesională, cei trei tenori au dezvoltat și o relație de prietenie și respect reciproc, susținându-se unul pe celălalt în carierele lor. Această colaborare unică și prietenia dintre ei au contribuit la consolidarea moștenirii fiecăruia dintre ei în lumea muzicii clasice.

*****

Josep Maria Carreras Coll, cunoscut sub numele de José Carreras, este un tenor de origine spaniolo-argentiniană, născut pe 5 decembrie 1946, la Barcelona, Spania. A debutat pe scena operei la vârsta de 11 ani, interpretând peste 60 de roluri și câștigând aprecieri internaționale, în special pentru interpretările sale din operele lui Donizetti, Verdi și Puccini. Carreras este, de asemenea, cunoscut ca unul dintre cei Trei Tenori, alături de Plácido Domingo și Luciano Pavarotti, cu care a concertat în evenimente mari la nivel global între 1990 și 2003​​.

Anii săi timpurii au fost marcați de o pasiune pentru muzică, intensificată după ce a văzut filmul „The Great Caruso” cu Mario Lanza, la vârsta de șase ani. Această pasiune l-a condus spre studiul pianului și al vocii, având prima sa apariție publică la opt ani. Familia sa a emigrat pentru scurt timp în Argentina în 1951, revenind la Barcelona în decurs de un an​​.

Cariera sa a luat o turnură semnificativă în 1970, când soprana Montserrat Caballé l-a invitat să performeze în „Lucrezia Borgia” de Donizetti. Acesta a fost primul său rol principal de adult și debutul său adevărat ca tenor. Anii ’70 și ’80 au văzut progresul rapid al carierei lui Carreras, incluzând debutul său american și performanțe în marile case de operă din întreaga lume. Parteneriatele sale artistice și înregistrările din această perioadă sunt foarte celebrate​​.

În anii ’80, Carreras și-a extins repertoriul, incluzând zarzuela, muzicale și operete, și a aventurat în film. A interpretat rolul tenorului spaniol din secolul al XIX-lea Julián Gayarre în filmul „Romanza Final” și a lucrat la o versiune filmată a „La bohème”​​.

Viața lui Carreras a luat o turnură dramatică când a fost diagnosticat cu leucemie în timpul filmărilor pentru „La bohème” la Paris. După recuperare, a fondat Fundația Internațională José Carreras pentru Leucemie în 1988, concentrându-se pe cercetare, tratament și suport pentru pacienți. De atunci, este activ în concerte caritabile și lucrări umanitare​​.

Recunoscut pentru contribuțiile sale artistice și umanitare, Carreras a primit numeroase premii și distincții prestigioase. Printre acestea se numără  Comandor al Ordre des Arts et des Lettres, Cruz de Oro del Orden Civil de la Solidaridad Social de la Regina Sofia a Spaniei și Cavaler al Legiunii de Onoare​​.

Viața personală a lui Carreras este de asemenea remarcabilă. Tatăl său, fost profesor de franceză și ulterior polițist rutier, și mama sa, care conducea un salon de coafură, au avut roluri semnificative în viața sa timpurie. Convingerea mamei sale în succesul său viitor ca cântăreț l-a influențat profund. Carreras s-a căsătorit de două ori și are doi copii din prima căsătorie. Prima sa căsătorie a fost cu Mercedes Perez, în 1971. Din această căsătorie au rezultat doi copii: un fiu, Albert (născut în 1972) și o fiică, Julia (născută în 1978). Relația s-a încheiat prin divorț în 1992, se pare că relația lor a suferit din cauza atenției pe care Carreras o primea de la fanii săi, dar copiii săi l-au considerat întotdeauna cel mai bun tată din lume​​​​. După divorțul de Mercedes Perez, Carreras a avut o relație cu Patrycja Woy-Wojciechowska între anii 1997 și 2005. A doua sa căsătorie a fost cu Jutta Jäger, care anterior lucrase ca însoțitoare de zbor. Această căsătorie a avut loc în 2006 și s-a încheiat prin divorț în 2011​​.

Pe lângă aceste relații, Carreras a avut și o relație cu soprana Katia Ricciarelli. În ciuda naturii sale publice și a vieții ocupate ca artist, detaliile despre relațiile sale sunt relativ puține, păstrând o anumită discreție în ceea ce privește viața sa personală. Aceste relații au jucat un rol important în viața sa, adăugând o dimensiune personală la cariera sa impresionantă pe scenă și înregistrările sale.

*****

Plácido Domingo s-a născut pe 21 ianuarie 1941 în districtul Retiro din Madrid, Spania. Familia sa s-a mutat în Mexic în 1949, unde părinții săi, amândoi cântăreți, au înființat o companie de zarzuela. Domingo a început să cânte de la o vârstă fragedă, câștigând un concurs de canto pentru băieți și participând ocazional în producțiile de zarzuela ale părinților săi. A studiat pianul de la o vârstă fragedă și a urmat Conservatorul Național de Muzică din Mexico City de la vârsta de 14 ani, unde a studiat și dirijatul și canto​​.

Primul său rol profesional a fost în 1957, când a cântat un rol de bariton în zarzuela „Gigantes y cabezudos”. În anul următor, a înlocuit un tenor bolnav în producția „Luisa Fernanda”, marcând astfel primul său rol de tenor. A continuat să interpreteze atât roluri de bariton, cât și de tenor în producțiile de zarzuela și a jucat și un rol minor în prima producție latino-americană a musicalului „My Fair Lady”​​.

În 1959, Domingo s-a prezentat la audiere pentru Opera Națională din Mexic ca bariton, dar a fost acceptat ca tenor comprimario și ca instructor pentru alți cântăreți. A apărut în mai multe roluri minore, inclusiv în „Rigoletto” și „Turandot”​​.

Pe lângă muzică, Domingo a cântat la pian pentru o companie de balet și pentru un program de televiziune culturală din Mexic. A jucat și în piese de teatru și a aranjat muzică și a oferit acompaniament vocal pentru trupa de rock-and-roll Los Camisas Negras​​. Un artist complet, cu talente nenumărate.

Debutul său în 1959, în rolul lui Alfredo din „La Traviata”, a fost doar începutul. Anii ’60 au adus ascensiunea lui Domingo pe scene internaționale, interpretând la New York City Opera și alte teatre prestigioase. Repertoriul său, vast și divers, l-a văzut îmbrățișând peste 150 de roluri, de la eroii tragici ai operei clasice până la personaje contemporane, demonstrând o adaptabilitate remarcabilă.

În 1965, a debutat la Opera din New York City ca Don José în „Carmen” și a cântat rolul principal în premiera americană a operei „Don Rodrigo” de Ginastera la Opera din New York City​​.

Debutul său oficial la Metropolitan Opera din New York a fost în 1968, când a înlocuit pe Franco Corelli în „Adriana Lecouvreur”​​. Domingo a cântat pentru prima dată rolul lui Mario Cavaradossi din „Tosca” în 1961 la Mexico City și a devenit cunoscut pentru interpretarea sa a rolului titular din „Otello” de Verdi, pe care l-a cântat de peste 200 de ori.

Cea mai semnificativă și de lungă durată relație a lui Domingo a fost cu soția sa, Marta Ornelas, o soprană mexicană. S-au căsătorit în 1962, și au rămas împreună de atunci. Marta Ornelas a fost partenera sa de viață și a avut un rol important în cariera și viața personală a lui Domingo. După căsătorie, ea a decis să-și încheie cariera de operă pentru a se concentra asupra familiei și a susținerii carierei lui Domingo. Deși viața sa romantică a fost relativ liniștită, Domingo a fost implicat într-un scandal major în 2019, când a fost acuzat de mai multe femei de hărțuire sexuală. Aceste acuzații au avut un impact semnificativ asupra reputației sale și au atras atenția asupra comportamentului său în afara scenei.

*****

Născut pe 12 octombrie 1935, în Modena, Italia, Luciano Pavarotti a devenit sinonim cu opera, aducând genul pe scenă mondială cu o voce unică și o prezență scenică neegalată. Ghidat de un tată pasionat de canto și o mamă muncitoare, Pavarotti a început să studieze canto, inițial ca hobby. Cu timpul, acest hobby se transformă într-o vocație, sub îndrumarea profesorilor Arrigo Pola și Ettore Campogalliani. Debutul său pe scena operei, în 1961, ca Rodolfo în „La Bohème” de Puccini, a deschis drumul către o carieră strălucitoare. De-a lungul vieții sale, Pavarotti a fost cunoscut pentru carisma și farmecul său neștirbit în ciuda trecerii anilor, fiind adesea în centrul atenției.

Adevăratul său moment de glorie a venit doi ani mai târziu, la Covent Garden, unde a interpretat același rol, cucerind publicul și criticii. Vocea sa caldă, puternică și expresivitatea unică i-au adus repede recunoașterea internațională. Pavarotti a devenit cunoscut pentru interpretările sale din operele lui Verdi și Puccini. „Nessun Dorma” din „Turandot” a devenit aproape un imn personal, datorită interpretării sale memorabile.Artistul a fost un om cu o viață personală plină de culoare și un spirit caritabil: a organizat concerte pentru strângerea de fonduri și a fost implicat în multe cauze umanitare.

Citiți și ”Muzica trebuie să fie pentru toată lumea”

Prima mare iubire și prima soție a lui Pavarotti a fost Adua Veroni. S-au căsătorit în 1961, iar căsnicia lor a durat peste trei decenii. Împreună au avut trei fiice: Lorenza, Cristina și Giuliana. Deși căsnicia lor a fost de lungă durată, relația a avut suișuri și coborâșuri, în cele din urmă terminându-se în divorț.După divorțul de Adua Veroni, Pavarotti s-a îndrăgostit de Nicoletta Mantovani, cu care a avut o relație de lungă durată. Ei s-au căsătorit în 2003. Cu toate că erau cu mult mai tineri decât el, relația lor a fost una profundă și plină de afectiune. Împreună au avut o fiică, Alice.

Celebrele concerte de Crăciun

… au inclus și colaborări notabile, vă las linkurile, bucurați-vă de magia lor! Click pe albastru!

Diana Ross: Într-o colaborare memorabilă, soprana Diana Ross a cântat alături de „Cei trei tenori” în albumul lor de Crăciun ”Christmas in Viena” (1992).

Sarah Brightman: Soprana Sarah Brightman a fost o altă colaboratoare de seamă, cunoscută pentru vocea sa unică și interpretările din muzica clasică și contemporană. ”Christmas in Viena” (1998)

Cântărețul și compozitorul italian Riccardo Cocciante a fost un alt artist care a colaborat cu cei trei tenori pe albumele lor de Crăciun. Dirijorul Steven Mercurio a lucrat cu cei trei tenori în mai multe ocazii, inclusiv în înregistrările de Crăciun, contribuind cu abilitățile sale de conducere orchestrală. Sissel Kyrkjebø, Charles Aznavour, Vanessa-Mae, Patricia Kaas, Alejandro Fernández sunt, de asemenea, nume celebre alături de cei trei magnifici. ”Christmas in Viena” (1994)

Ascultați și ”Christmas in Viena” (1997), cu soprana Ying Huang și cântărețul Michael Bolton.

Pentru acompaniament orchestral, cei trei tenori au colaborat adesea cu orchestre de prestigiu, cum ar fi Orchestra Simfonică din Viena. În înregistrările de Crăciun, erau adesea incluse coruri de copii, care adăugau o atmosferă festivă și încântătoare înregistrărilor.

Despre cei trei tenori, cu umor

Ultimul concert

Un concert divin cu 21 de cântece tradiționale de iarnă în Konzerthaus Viena (1999)

Bel Esprit