Recomandare Bel-esprit.ro: DE HELD/ THE HERO – povești spuse sau nespuse, uitate sau neiertate
O privire strecurată prin crăpătura ușii, o haină veche, amintiri depuse ȋntr-un sertar secret, un revolver ȋncărcat…
Poate că nu ajungem niciodată să ȋi cunoaștem pe deplin pe cei mai apropiaţi oameni. Uneori trăiești o viaţă alături de cineva și abia după ce părăsește lumea aceasta ȋi descoperi tainele. “Ceea ce nu spui nici nu s-a ȋntȃmplat. Ceea ce nu rostești nu există”. Așa să fie?
Sara Silverstein se mută ȋnapoi ȋn Olanda si prima seară este marcată de cina ȋn familie, cu sora sa, fiica, mama sa ‘cea veselă și sensibilă’ și tatăl său ‘dificil, singuratic și iute la mȃnie’, apoi li se alătură soţul și fiul. Herman Silverstein este emoţionat să ȋși aibă familia reunită, ȋnsă ȋși maschează sentimentele.
Dar ȋși ȋntȃmpină fetele: “Bine aţi venit ȋn arca noastră! Sunteţi ȋn siguranţă aici, printre lei și elefanţi.’ Cine sunt leii și cine sunt elefanţii? Rămȃne de aflat. Pȃnă una-alta, soţii poate nu se cunosc atȃt de bine pe cȃt pretind (sau speră), ȋnsă relaţia dintre surori este un panaceu pentru orice e rău sau greu ȋn viaţă.
Speriată și derutată, Sara recunoaște la un moment dat că a ȋncercat să fugă de eternul trecut, ca și tatăl său. Iar fiul ei, Mich, urmează același tipar. “Cu cȃt te iubesc mai mult, cu atȃt alergi mai departe”.
Herman Silverstein este supravieţuitor al unui lagăr de concentrare și poartă cu el răni ȋn suflet, amintiri pe care memoria tot ȋncearcă să le domolească și o atitudine dură prin care speră să ȋși protejeze familia. La bătrȃneţe, persoana care îi poate domoli ciudăţeniile nu mai este soţia, cea care credea că ȋi cunoaște toate secretele, ci nepotul.
Cina ȋn familie este ultima seară petrecută ȋmpreună și redeschide capcana frica. Tinerele se tem să nu aibă fundul gras, dar evenimentele ce se precipită de aici ȋnainte readuc ȋn prim plan copilăria marcată de teamă a unui băieţel evreu. Teamă adevarată, strecurată ȋn gȃnduri, ȋn reacţii, ȋn atitudinea peste timp. Telefonul misterios ȋntrerupe cina, scrisoarea din 1942 deschida poarta către ȋntrebări despre trecut și despre modul ȋn care a fost receptat și povestit.
“The Hero” a fost lansat ȋn 2016 și este realizat după cartea Jessicăi Durlacher, bazat parţial pe fapte reale. Chiar dacă ecranizarea și jocul actoricesc nu sunt de excepţie, povestea emotionează: trauma trecutului se transmite peste generaţii și, chiar dacă trecutul este considerat vindecat, rămȃne teama de viitor. Răspunsul lui Herman referitor la răzbunare este cheia: “Nu m-am gȃndit niciodată la răzbunare. Viaţa-i prea scurtă pentru asta. Mă rog ca decenţa să dăinuie mereu.”
Ce te faci ȋnsă cu fantomele trecutelui, răzbunătorii care declară că “inima mea e suficient de mare pentru a-i urȋ pe toţi”?
