Cuțit de cerneală înfipt în apă
gândul, pân-n plăsele,
cuminte din mine se-adapă
despicând oasele ude
dintre cuvinte.
Veșminte de dor tatuat
împotrivă-mi un dinte
are când mușcă lichid
înnebunite aduceri aminte
Fierbinte pe rece mă scrie dincoace,
îl simt și știu, mă va vinde,
dincolo-s terțe-n lumină
octave și cvinte.
foto tumblr.com
Citește și Măsuri de protecție
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
