Faceți liniște
tabloul acesta-mi vorbește
nu-și mai încape în ramă
îl strânge și-mi spune
să fac, naibii, ceva în loc să
stau pironită în struna
lui soare apune
îl dor culorile toate și-ar vrea
o nouă dimensiune să-i netezească spinarea,
ierburile-nalte
crescute-ntre pânză și lume
chemarea
tabloul acesta-mi vorbește
faceți liniște
de vorbele-i tari o cută
deșiră lumina
și iute
o-nmărmurește în mine.
foto sursa
Citește și Prognoză
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
