În seara zilei de 1 iulie 2021, Grădina Muzeului Literaturii Române a mustit de spirit și de  aromă venită din timpurile bune, când literatura era un mod de a trăi onest cu tine însuți. Această ocazie ne-a oferit-o noua carte a lui Ștefan Mitroi- „Poveștile cerului, poveștile pământului”(RAO Distribuție, 2021). Loreta Popa a fost din nou maestrul de ceremonii al întrunirii elitiste. Ploaia a ocolit Grădina și a permis manifestarea liberă de idei, de remarci spontane, asemănătoare colocviilor la care luăm parte în studenție la Litere.

Sub semnul POVEȘTII s-a derulat toată seara de 1 iulie 2021. „Niște povești despre sufletul meu”, așa sunt prozele scurte din volumul lansat aseară. Narațiunile autorului Ștefan Mitroi sunt născute din dorința escaladării realului prin miraculos:

„specia umană nu suportă prea multă realitate. Căci așa cum corpul secretă endorfine ca să facă față unei dureri insuportabile, și psihicul uman recurge la tot felul de mecanisme de negare a pierderii. Dar, ceea ce este de nesuportat și de nerostit în viață poate fi suportat și rostit în ficțiune” (Kearney, 2020, p. 44).

Prozele poematice scrise de Ștefan Mitroi sunt „povești-creație” (Kearney, 2020, p. 47) sau narațiuni-artificiu. Scriitorul se integrează în ficțiunea desprinsă din realitate, restaurând ordinea de dinainte de naștere și de după plecarea fiecăruia dintre noi. Autorul dovedește meșteșug miraculos, având curajul și puterea de a ne introduce în interioritatea lui, reinventându-se cu fiecare narațiune în parte după forța gândului.

„Cu o zi înainte de a mă naște, am visat-o pe mama. Umbla cu mine în burtă pe deasupra lumii. S-a așezat istovită pe marginea unui nor și-a început să se gândească la mine.” (Mitroi, „5 MAI”, 2021)

Nașterea reinventată în lumina ochilor mamei este prezentată de la începutul volumului în care se refuză cronologia biografică și se adoptă ordonarea prozelor după criteriul alfabetic. Voi reveni pe-ndelete la traseul ales de autor, cu curbele confesive auto-ficționale, într-o lucrare amplă care unește spirite adânci din literatura română.

Grădina Muzeului Literaturii din seara de 1 iulie 2021 a forfotit de zâmbete, remarci, pahare cu vorbă și emoții furișate. Coperta volumului semnată de maestrul Ștefan Câlția anunța din start codul întâlnirii: copacul cu aripi sub clopotul căutării identitare. Au rostit cuvinte oameni aleși, fără pretenția de a indica rețete literare. S-a reunit un cenaclu sub cer la liberă alegere. Emil Lungeanu, Floarea Calotă, Daniela Șontică, Mioara Bahna, Florin Dochia, Radu Voinescu, Doru Dinu Glăvan, Firiță Carp, Loreta Popa au împărțit cu audiența impresii legate de acest volum. Momentele artistice au fost susținute cu grație de actrița Ioana Calotă-Philippide și de muzicianul complex Raul Cârstea. S-a transmis poezie prin căldura cu oftat a Grădinii MNLR. Frumoasa actriță Ioana Calotă-Philippide are o privire care vorbește de la sine, vorbele curg nestigherite în dăruirea rostirii. Raul Cârstea a frazat poezie pe muzică, interpretând melodii pe versuri de Adrian Păunescu, Camelia Radulian și Vasile Ioan Ciutacu. Cei care au asistat au transmis prin aplauze admirația și prețuirea.

Ștefan Mitroi a primit aseară dragostea prietenilor, a familiei, a celor aflați în Lumină, a cărților părăsite din momentul facerii și lăsate să zboare către cititori. „Copacul cu aripi” (Mitroi, 2021) este fiecare carte cioplită „zile în șir cu briceagul”, devenită „pasăre cu aripile larg desfăcute”. Autorul s-a întrupat într-un corcoduș pentru noi cei care mai putem trăi în literatură cu ochii larg deschiși:

„Corcodușii mă colindau numai pe mine, de-asta și visez, când vine primăvara, că nu sunt om, ci corcoduș. Iar dimineața, când mă trezesc, găsesc camera în care dorm plină de flori!” (Mitroi, „Colindători de primăvară”, 2021).

Alegerea acestui copac apare din necesitatea de a transforma inutilitatea unor flori în miracol. Aștept următoarea carte a domnului Ștefan Mitroi, aseară spunea ceva despre duzi…

Am mărturisit că îl știu pe scriitor de la Clara Mărgineanu. Cred că Femeia-Poem a trimis o aripă către Ștefan Mitroi prin mine să îi repete că înfăptuiește magie.

Bibliografie:

Kearney, Richard (2020). Despre poveşti. (C. Muşat, Trad.) Bucureşti: Tracus Arte.

Mitroi, Ștefan (2021). „5 MAI”. În Ș. Mitroi, „Poveștile cerului, poveștile pământului” (pg. 5-6). București: RAO Distribuție.

Mitroi, Ștefan (2021). „Colindători de primăvară”. În Ș. Mitroi, „Poveștile cerului, poveștile pământului” (pg. 61-62). București: RAO Distribuție.

Mitroi, Ștefan (2021). „Copacul cu aripi”. În Ș. Mitroi, „Poveștile cerului, poveștile pământului” (pg. 63-64). București: RAO Distribuție.

Mitroi, Ștefan (2021). „Primiți cu primăvara?”. În Ș. Mitroi, „Poveștile cerului, poveștile pământului” (pg. 271-272). București: RAO Distribuție.