***

Să ne înțelegem bine,
totul se construiește
pe groapa a unui zgârie nori:
se ia copilul și se așază într-un volum de versuri,
știind că mai târziu va ajunge
poet talentat și bețiv.
La colțul paginii se lasă o stradă curată,
pe care va scrie litere drepte,
bețigașe de alun tare
cu păsări pe deasupra și pe dedesubt,
cu aripi umbroase ca visele lui.
Să ne înțelegem,
copilul va fi scos din groapă la vreme potrivită
ca Iosif din puț,
va fi trimis pe autostrăzi șuierând povești de amor licențioase,
pe mari bulevarde cu balustrade înalte
pavate de neonul reclamelor ce urcă peste noi.
Să nu disperăm, copilul va fi protejat
de o mare casă de asigurări cu oase de cremene,
capcanele sunt formale,
de dragul cititorului

Foto din arhiva personală

Tulburare

Tulburare de strigoi și legi întortocheate
peste pruncii aceștia fără sat
și fără îngeri păzitori –
cine să le lumineze drumul,
când capetele lor sunt de carton moale,
iar picioarele, de sârmă?
Deasupra albiei de tablă,
cine să le spele carnea străvezie,
când părinții au fost lăsați la vatră
cu salarii compensatorii
și flutură batiste în loc de steaguri?
Se vor topi ca tutunul în ploaie,
desene întregi de lanuri abandonate
vor putrezi pe câmp,
gleznele lor zac în noroi, mâinile
au prins mucegai rezistent la lumină,
în paturi de fier ruginit şterg suspine
cu șervețele închiriate.
Bat clopotele Doamne, cui ai dat funia?

Poetul Eugen Barz se transfigurează radical la fiecare nou volum. Parabolele concentrate pe care le imaginează venind dintr-o altă copilărie fac apel la mitologie în general, la cea creştină în chip aparte. Autorul a redus dimensiunea discursului şi l-a esenţializat. Frate de cruce cu Apostolul Petru, dar şi cu Sancho Panza, poetul mimează condiţia secundă şi vrea să rămână în umbra lui Iisus şi a lui Don Quijote, păstrând accesul la nostalgie, la puritatea copilăriei cea fără de ostentaţie şi orgoliu.” (Horia Gârbea)

„Eugen Barz (20 noiembrie 1959, Săliştea Nouă, Cluj) a absolvit Seminarul Teologic la Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie la Universitatea din Bucureşti şi studii postuniversitare la SNSPA Bucureşti. Locuieşte în Parla – Madrid, unde slujeşte ca preot paroh unei comunităţi româneşti şi conduce Centrul Cultural Român „Sfântul Antim Ivireanul”, pe care l-a înfiinţat cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea şi al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.
A publicat volumele de poeme Cinematograful singurătăţii (Ed. Neuma, 2016) şi Iarba din ceainic (Ed. Colorama, 2017).
Este prezent cu poezii în volumul colectiv Poetic@ (Ed. Art Book, 2011), în antologia III Encuentro Internacional de Poesía, Ubeda (Sevilla, 2015) şi în antologia de poezie a Cercului Literar de la Cluj, Cercul Poeţilor (vol. 1 şi 2, Ed. Colorama, 2017, 2018).
A colaborat cu versuri şi proză la reviste literare din România, Spania şi SUA: Steaua, Luceafărul de dimineaţă, Vatra, Tribuna, Caiete Silvane, Mişcarea Literară, Pro Saeculum, Mantaua lui Gogol, Arcadia, Rotonda Valahă, Viaţa Românească, Noi în Spania (Madrid), Lumină lină (New York).
Despre poezia sa au scris Horia Gârbea, Ioan Holban, Adrian Popescu, Andrei Moldovan, Constantin Cubleşan, Alice Valeria Micu, Theodor Damian, Ioan Barbu, Radu Ilarion Munteanu, Ioan Pintea, Christian W. Schenk, Mihaela Rădulescu, Andreea Stoica, Dan-Silviu Boerescu, Ionel Bota, Corneliu Irod, Mihai Hafia Traista, Lucian Vasilescu şi Gelu Vlaşin.
Este membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor Români din Spania, fondator şi coordonator al Cercului Literar de la Cluj.” (citiți mai multe pe site-ul Editurii Școala Ardeleană, Cluj, aici)