S-a întâmplat în 29 martie

FERNANDO REY (1917 – 1994) …

”Filiera” (”The French Connection”) este un film american din 1971 regizat de William Friedkin. Filmul a fost adaptat de Ernest Tidyman după cartea cu același nume a lui Robin Moore. Pelicula spune povestea a doi detectivi new-yorkezi pe nume „Popeye” Doyle și Buddy Russo bazați pe adevărații detectivi la Narcotice, Eddie Egan și Sonny Grosso. Egan și Grosso înșiși apar în film în roluri mici.

Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film, Cel mai bun actor, Cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj și Cel mai bun scenariu adaptat.

În 2005, filmul a fost selectat în Registrul Național de Film al Statelor Unite de către Biblioteca Congresului ca fiind „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric și estetic”.

Beethoven a sosit la Viena în noiembrie 1792 pentru a studia cu Haydn. Călătoria sa la Viena a fost finanțată de electorul din Bonn, care i-a aranjat vizita pentru a-l ajuta pe Beethoven să-și dezvolte abilitățile de compozitor. La Viena, Beethoven a studiat cu Haydn până în 1794, când acesta a plecat într-o călătorie la Londra și în timpul absenței sale, pentru următorul an și jumătate, Beethoven a studiat compoziția cu Johann Georg Albrechtsberger. Albrechtsberger a fost un profesor mult mai eficient pentru Beethoven, ajutându-l să-și dezvolte măiestria într-o varietate de exerciții contrapunctice care îi vor fi de folos tot restul vieții.

În acest timp, Beethoven nu a fost doar învățăcel, ci a cântat frecvent în concerte private pentru aristocrația bogată vieneză.

Debutul public al lui Beethoven la 29 martie 1795 a marcat începutul unui set de trei zile de spectacole pe care Beethoven l-a susținut la Viena.

Istoricii nu sunt siguri ce piesă a interpretat tânărul Beethoven pe 29 martie la un concert de caritate, dar cel mai probabil a fost Concertul său pentru pian nr. 2 al în Si bemol major, Op. 19. Concertul, în trei mișcări, a folosit aceeași orchestrație pe care a folosit-o Mozart la ultimului său concert pentru pian, KV 595.

Prima mișcare începe cu o deschidere orchestrală triumfătoare pe acordul tonicii și menține un ritm jucăuș în timp ce folosește pasaje cromatice pentru a pune la încercare tehnica solistului. A doua mișcare este în mod caracteristic senină și pașnică, în timp ce Rondo-ul de închidere readuce jocul plin de prospețime auzit la mișcarea de deschidere.

Spectacolul trebuie să fi fost un succes, deoarece Beethoven a continuat să cânte și în următoarele două zile; a doua zi, la un alt concert de caritate, a interpretat propria sa improvizație, în timp ce în a treia zi, a susținut un concert Mozart cu ocazia reprezentației operei La clemenza di Tito pe care a organizat-o văduva lui Mozart, Constanze.

„A fi un scriitor prost este ușor. Dar a fi cel mai prost scriitor este aproape o glorie.” (Kosztolányi D.)

Autorul maghiar Dezső Kosztolányi (29 martie 1885 – 3 noiembrie 1936) s-a născut în Szabadka, Austro-Ungaria (azi Subotica, Serbia) în 1885. Orașul a servit drept model pentru orașul fictiv Sárszeg, în care și-a stabilit nuvela Ciocârlia precum și Zmeul de aur. A fost copilul lui Árpád Kosztolányi, profesor de fizică și chimie și director al unei școli, și al lui Eulália Brenner, de origine franceză.

Scriitor, jurnalist, traducător și totodată vorbitor de Esperanto, a scris în toate genurile literare, de la poezie la eseuri și piese de teatru. Construindu-și propriul stil, a folosit simbolismul francez, impresionismul, expresionismul și realismul psihologic. Este considerat părintele futurismului în literatura maghiară.

Revista literară Nyugat (în maghiară pentru „Occident”), care a jucat un rol neprețuit în revitalizarea literaturii maghiare, a fost fondată în 1908, iar Kosztolányi a fost un colaborator timpuriu, unul dintre ceea ce este adesea numit „prima generație Nyugat”, publicând în principal poezie.

Începând din anii 1920, a scris romane, povestiri și lucrări scurte în proză, inclusiv Nero, poetul sângeros, Zmeul de aur, Kornél Esti și Édes Anna, capodoperă a romanului psihanalitic maghiar. În 1924, a publicat un volum de versuri în stilul lucrărilor sale timpurii, intitulat Lamentările unui om trist.

Kosztolányi a mai produs traduceri literare în limba maghiară, cum ar fi Romeo și Julieta de Shakespeare, Povestea de iarnă, Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, Podul din San Luis Rey de Thornton Wilder, memoriile lui Lord Alfred Douglas despre Oscar Wilde și „Dacă…” de Rudyard Kipling. A fost primul traducător autentic al poeziei lui Rilke și a lucrat o capodopera maghiară după Cimetiere Marin de Paul Valéry.

*****