„Ce sunt regii, când regimentul este plecat, dacă nu doar nişte umbre perfecte într-o zi cu soare?”
Christopher “Kit” Marlowe (botezat la 26 februarie 1564 – d. 30 mai 1593) a fost un dramaturg, poet și traducător englez din epoca elisabetană. Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte.
Oricare ar fi interesul particular al criticilor moderni, biografi și romancieri pentru contemporanii lui din lumea literară, Marlowe era înainte de toate un artist admirat și influent.
Shakespeare a fost într-adevăr foarte influențat de Marlowe în opera sa de început, după cum se poate vedea din re-utilizarea temelor lui Marlowe în Antoniu și Cleopatra, Negustorul din Veneția, Richard al II-lea și Macbeth (Dido, Evreul din Malta, Eduard al II-lea și Doctor Faust).
Dintre piesele sale :Dido, regina Cartaginei (1586)(scrisă probabil împreună cu Thomas Nashe), Tamerlan cel Mare, partea I (1587), Tamerlan, partea a II-a (1587-1588), Evreul din Malta (1589), Doctor Faust (1589 sau 1593), Eduard al II-lea (1592), Masacrul din Paris (1593).Dintre creatiile sale poetice; traduceri din Farsalia lui Lucan (nu se cunoaște data),traduceri din Amorurile lui Ovidiu (1580?), pasionatul păstor iubitei lui, Hero and Leander (1593, neterminat; completat de George Chapman, 1598)
*****
„Tânărul trebuie să înveţe ca şi când nu va izbuti în veci să ajungă la ţintă, ba chiar ar trebui să se teamă că ar putea-o pierde.” (Karl Jaspers)
Karl Theodor Jaspers (n. 23 februarie, 1883 – d. 26 februarie, 1969), a fost un filozof și un psihiatru german, care a avut o influență majoră asupra teologiei, psihiatriei și filozofiei moderne.
Insatisfacțiile lui Jaspers legate de înțelegerea populară a bolii psihice l-au condus în situația de a pune sub semnul întrebării atât criteriile de diagnosticare, cât și metodele psihiatriei clinice.
În 1910 a publicat un studiu absolut revoluționar, în care examina teza dacă paranoia era un aspect al personalității sau doar o consecință a schimbărilor biologice. Deși nu aducea idei fundamental noi, articolul propunea o nouă metodă de studiu. Jaspers și-a expus opiniile despre boala mentală într-un foarte amplu tratat intitulat „Tratat de psihopatologie generală”, lectură obligatorie pentru specialiștii în psihiatrie.
„Raportându-ne la celălalt luăm cunoștință de noi însine; e ceea ce face raportul cu celălalt insuportabil.”
Michel Houellebecq (n. 26 februarie 1958) este un scriitor francez contemporan. Romanul său de debut este Extinderea domeniului luptei (1994), iar ulterior scriitorul a publicat multe alte romane. În limba română au mai fost traduse Particule elementare (1998), Platforma (2001), Posibilitatea unei insule (2005), Harta și teritoriul (2010) și Supunere (2015), cea din urmă fiind una dintre cele mai cunoscută lucrări ale autorului.
Considerat de unii cel mai mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei.
„Dacă ai nepoţi, nu înseamnă neapărat că eşti bătrân. Dar înseamnă inevitabil că eşti însurat cu o bunică.”
Fernandel, cu adevăratul nume Fernand Joseph Désiré Constandin (n. 8 mai 1903, Marseille – d. 26 februarie 1971, Paris), a fost un actor francez de mare succes, atât pe scena teatrelor, cât și în filmele de cinema, „comedianul cu zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo din seria de filme Don Camillo și Peppone, alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi.
Şi nu uita: