22 iunie 1987…
Fred Astaire moare din cauza pneumoniei, la vârsta de 88 de ani. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Astaire a abdicat de la „tronul” său ca rege al cântecului și dansului în favoarea unui nou regal: Michael Jackson. El a afirmat: „Nu am vrut să părăsesc această lume fără să știu cine este urmașul meu, mulțumesc Michael”.
*****
„Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.” Cecília Meireles
Lectură cu sens: https://bel-esprit.ro/ioan-gyuri-pascu-tine-tu-luna-in…/
*****
Regina Maria a Iugoslaviei (născută Marie de Hohenzollern-Sigmaringen; n. 6 ianuarie 1900, Gotha, Saxa-Coburg și Gotha – d. 22 iunie 1961, Londra, Regatul Unit) cunoscută și ca Regina Marija a fost soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Marie și Alexandru s-au întâlnit pentru prima dată în 1921, iar dragostea lor a înflorit rapid. Cu toate acestea, căsătoria lor a întâmpinat opoziție și dificultăți. Alexandru era regele Iugoslaviei, iar Maria provenea dintr-o familie nobilă germană, ceea ce a creat tensiuni politice și sociale. Cu toate acestea, în 1922, cei doi s-au căsătorit în ciuda opoziției. Relația lor a fost caracterizată de pasiune și devotament. Maria a fost o soție loială și i-a fost alături regelui Alexandru în toate încercările și provocările vieții regale. Ei au avut trei copii împreună: Prințul Petru, Prințesa Ileana și Prințesa Maria.În ciuda unei căsătorii fericite, viața lor a fost umbrită de tragedie. În 1934, regele Alexandru a fost asasinat în timpul unei vizite în Marsilia, Franța. Moartea sa a fost o lovitură dureroasă pentru Maria și pentru întreaga familie regală.
După moartea soțului ei, Maria a fost nevoită să se ocupe de educația și creșterea copiilor singură. Ea și-a asumat un rol activ în viața publică și în sprijinirea cauzelor umanitare, continuând astfel moștenirea regelui Alexandru.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Maria și copiii ei au fost nevoiți să părăsească Iugoslavia și au trăit în exil în diferite țări. După război, familia regală nu a revenit la putere și a trăit în exil în Marea Britanie.
Principesa Maria de Hohenzollern-Sigmaringen a fost o femeie puternică, determinată și iubitoare, care a rămas alături de soțul ei și și-a dedicat viața serviciului public. Viața sa romanțată a fost marcată de iubirea necondiționată și devotamentul față de soțul și familia sa, precum și de angajamentul său față de cauzele umanitare.
S-a născut în familia regală a României, dobândind prin naștere titlurile de principesă a României și principesă de Hohenzollern-Sigmaringen.
Mama sa era Maria de Edinburgh, fiică a prințului Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, fiul Reginei Victoria, iar tatăl Mariei era principele moștenitor Ferdinand al României.
În familie era numită Mignon, spre a fi deosebită de mama sa.
*****
„Numai nefericitul ştie ce-i fericirea! Fericitul nu-i decât o marionetă a elanului vieţii. Nu face decât s-o ilustreze, dar nu o posedă. Lumina nu străluceste în lumină, ci doar în întuneric.„
Erich Maria Remarque (pseudonimul literar al lui Erich Paul Remark; n. 22 iunie 1898, Osnabrück, Germania – d. 25 septembrie 1970, Locarno, Elveția) este unul dintre cei mai cunoscuți și populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea. Multe din operele sale au fost ecranizate de-a lungul timpului.
pinterest.com
În anul 1931, E. M. Remarque a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru romanul său Nimic nou pe Frontul de Vest (1929), în care descrie o imagine realistă a armatei germane și a ororilor războiului. Asociația Ofițerilor Germani (Deutscher Officier-Bund) a protestat contra acestei propuneri susținând că romanul este o ofensă gravă adusă armatei germane și soldaților germani. Tot în 1931, Remarque a fost nominalizat și pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
*****
Până când nu te iubeam, Dorule, dorule, Unde mă culcam dormeam, Dorule, dorule! Dar acum că te iubesc, Dorule, dorule, Nu pot să mă odihnesc, Dorule, dorule!
pinterest.com
Remember Maria Tănase! (n. 25 septembrie 1913, d. 22 iunie 1963). Ea a suferit de mai multe afecțiuni, inclusiv de probleme cardiace și respiratorii, care au contribuit la degradarea stării sale de sănătate în ultimii ani. Artista a murit la vârsta de 49 de ani, în data de 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni din București, România. Cauza oficială a decesului a fost insuficiență cardiacă acută. Nu greșim cu nimic spunând că moartea Mariei Tănase a fost o pierdere profundă pentru cultura românească. Ea a lăsat în urmă un moștenire muzicală inestimabilă și a rămas una dintre cele mai iubite și influente voci din istoria muzicii populare românești. Interpretările sale autentice și emoționante continuă să încânte publicul și să inspire generații de artiști și ascultători.
„Iubirea mă face să trăiesc! Fără iubire, mă ofilesc ca o floare. În dragoste, sufletul meu cântă.”
„Sufletul îndrăgostit este un muzician în căutarea unei voci. Iubirea este cântecul care completează armonia vieții.”
„Când iubirea te cuprinde, te transformi într-o furtună de sentimente. Ești ploaie și fulger, vânt și adiere, toate în același timp.”
„Iubirea este o flacără care arde în adâncul inimii, fără a se stinge niciodată. Ea strălucește în cântecul meu și în sufletul meu într-o eternitate.”
*****
„Vechile vise au fost vise bune; nu s-au adeverit, dar mă bucur că le-am avut.” (Podurile din Madison County, 1995)
Doi oameni obișnuiți. O întâlnire întâmplătoare. O poveste de dragoste extraordinară. Laureații premiului Oscar, Clint Eastwood si Meryl Streep sunt starurile acestei povești pasionale despre două existențe irevocabil unite de „Podurile din Madison County”. Solitarul fotograf Robert Kincaid ajunge în pitorescul Madison County, Iowa ca să fotografieze faimoasele poduri pentru revista „National Geographic”.
Prizonieră a unei vieți previzibile, soția și mama Francesca Johnson (Meryl Streep) nu îndrăznește să spere la mai mult. Kincaid se oprește la ferma femeii pentru a afla drumul. Întâlnirea evoluează într-o prietenie și o dragoste care le transformă amândurora destinele și inimile… dar brutalitatea unor decizii pripite îi va urmări pentru tot restul vieții.
Inspirat de best-seller-ul lui Robert James Waller și regizat cu sensibiliate de un monstru sacru al ecranului american, Clint Eastwood, filmul este povestea dulce-amăruie a unei iubiri nemuritoare, la fel de durabilă ca „Podurile din Madison County”. (Cinemagia)
*****
SĂRBĂTORITUL ZILEI … 
„Foarte rar mă uit la propriile mele filme, nu mi se par atât de interesante. Dar când se întâmplă, este o plăcere.” (K. M. Brandauer)
Klaus Maria Brandauer (născut Klaus Georg Steng; 22 iunie 1943) este un actor, regizor austriac și profesor la Școala de Teatru Max Reinhardt din Viena. Brandauer este cunoscut la nivel internațional pentru rolurile sale din Mephisto (1981), Never Say Never Again (1983), Out of Africa (1985), Hanussen (1988), Burning Secret (1988) și White Fang (1991). Pentru rolul său secundar în rolul lui Bror von Blixen-Finecke în filmul dramatic Out of Africa (1985), Brandauer a fost nominalizat la premiul Academiei și a câștigat un Glob de Aur. De asemenea, el a apărut ca regele Nebuchadnezzar al II-lea în 1998, în Time Life’s Jeremiah, din The Bible Collection: The Old Testament. Brandauer a interpretat roluri în cinci limbi: germană, italiană, maghiară, engleză și franceză.
