Anton Cehov (n. pe 17 ianuarie, 1860, în Taganrog, oraș-port la Marea Azov – d. 2 iulie, 1904, în Germania) a fost al treilea din cei șase copii ai cuplului Pavel Yegorovich și Yevgeniya Cehov. Tatăl său a fost proprietarul unui magazin alimentar, bunicul lui a fost iobag, care a cumpărat libertatea familiei sale în 1841.( cf. notablebiographies.com)
Anii 1883-1885 au fost foarte productivi pentru Cehov. În 1884, pleacă să lucreze într-un spital la Chikino, Rusia, dar până în luna decembrie a aceluiași an, dezvoltă primele semne de tuberculoză, boala care în cele din urmă, l-a ucis. În 1887, lucrarea sa, În amurg îi aduce mult râvnitul premiu Pușkin al Academiei Ruse de Științe. În ciuda faptului că profesia de medic era îndeletnicirea lui principală, se pare că aceasta nu i-a adus și satisfacții financiare. Astfel, Cehov se dedică pasiunii sale pentru scris și oportunitatea apare când este invitat să scrie pentru Novoye Vremya (Vremuri Noi), deținută de un om de afaceri.
*****
- Există o anumită parte e inteligenţei pe care toţi o pierdem, unii din exces, alţii din lipsă.
- Valoarea e copilul socotinţei, nu al îndrăznelii.
- Se poate ca cineva să ştie cum să obţină o victorie, dar să nu ştie cum s-o folosească.
- Amor – licoarea otrăvită, băută din cupa aurită.
- Ce este viaţa? O nebunie. Ce este viaţa? O iluzie, o umbră, o ficţiune. Şi binele suprem e trivial; pentru că întreaga viaţă e un vis şi toate visele nu sunt altceva decât vise.