Rock fără bătrânețe și blues fără de moarte

Nu știu cum se face că mi se lipesc de interes tot „tineri” din ăștia care nu mai vor să îmbătrânească, generația Rod Stewart …

Margaret Bell (n.12 ianuarie 1945  Maryhill, Glasgow) o sfâșietoare Janis Joplin în variantă scoțiană, este încă un exemplu de flacără rock de cursă lungă, o bunică „turbată” – cum îmi place mie să alint -, cântăreață, membru fondator și co-lider al grupului de blues-rock Stone The Crows.

Dacă numele formației nu face parte chiar din lista de faimoși și nume răsunătoare, melodia Hold Me cred că stârnește aduceri aminte multora…

Provenind dintr-o familie muzicală, Maggie a cântat încă din adolescență, părăsind școala la vârsta de cincisprezece ani pentru a lucra ca decorator de vitrine ziua și cântăreață noaptea.

Maggie Bell a făcut parte din grupul de backing vocals al lui Rod Stewart și a trăit o dramă privind cum logodnicul și colegul ei de trupă, Les Harvey, a murit electrocutat din cauza unui microfon neizolat, la doar câteva luni de la lansarea piesei „Maggie May”, primul hit din cariera solo a lui Rod, cel care l-a transformat în superstar. Trupa din care faceau parte cei doi s-a destrămat ulterior, iar Maggie nu a ajuns niciodată un „mare star”.

Ea a scânteiat doar alături de alte stele, punându-și strălucirea „la comun”. Revenind la o carieră solo, a avut cel mai mare hit în Marea Britanie în 1981, în duet cu B. A. Robertson pe un cover al piesei „Hold Me”, care a ajuns pe locul 11 în UK Singles Chart.

Stone the Crows

Piesa „The Touch of Your Loving Hand” – de pe primul album al formației Stone the Crows – este atât de touching și de emblematică încât o poți înfășura pe tot ce știi și simți că e blues și soul.

„Stone the Crows  (Pietrele corbilor)”!

a strigat legendarul manager Peter Grant când a auzit pentru prima dată această splendidă trupă scoțiană hohotind în sunet. Era expresia Cockney preferată a londonezului, acest bărbat greu de impresionat, la urma urmei era managerul Led Zeppelin, cea mai de succes trupă heavy rock din istorie, iar acel ceva pământesc și seducător în privința „Corbilor” i-a încântat entuziasmul și i-a stârnit sprijinul.

Maggie Bell și Jimmy Page

Stone the Crows s-au despărțit în iunie 1973. Maggie Bell a înregistrat două albume la începutul anilor șaptezeci, Queen of the Night și Suicide Sal și s-a alăturat lui Rod Stewart la Every Picture Tells A Story, cel de-al treilea album al megastarului.

Maggie Bell, Rod Stewart și Hilary Pritchard

După ce a locuit în Olanda timp de douăzeci de ani, Bell a revenit în Marea Britanie la începutul anului 2006 și s-a alăturat trupei blues The British Blues Quintet. Și continuă să cânte … blues-ul este „lanțul” cu care-i este legată veșnic viața…

”Ah, the blues
The ball and chain that is 'round every English musician's leg
In fact every musician's leg
Tryin' to kick it off baby?
No no.
You'll just never do it
And these are the blues of time
And the blues of a woman
And a man thinkin' of her
As time goes by

There is nothin' I can do
If you leave me here to cry
There is nothin' I can do
If you leave me here to cry
You know my love will follow you baby
Mmm, until the day I die.”