Poveste vesperală 1.
Spărgătorul de lacăte
Un faimos spărgător de lacăte se mândrea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin de o oră. Într-un mic oraş dintr-un capăt de ţară a fost construită o închisoare nouă, iar spărgătorul a fost chemat să încerce să evadeze dintr-o celulă. Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau adunați pe coridorul înspre care dădea ușa celulei.
Spărgătorul a fost legat la ochi și condus înăuntru, după care uşa a fost închisă. Rămas singur în celulă, omul nostru și-a dezlegat imediat banda cu care fusese legat la ochi, și-a dat jos haina şi s-a apucat de treabă. Cei de afară nu știau că el avea ascunsă în curea o vergea subțire de oţel flexibil cu care obișnuia să desfacă toate încuietorile.
Spărgătorul a tot meșterit la ușă, dar se părea că încuietoarea fusese făcută de un om cu minte mai isteață decât a lui pentru că nu-i dădea de cap. După jumătate de oră a început să se îndoiască de propria-i pricepere.
După o altă jumătate de oră era scăldat în sudori. Se temea că renumele avea să fie spulberat. După două ore de trudă spărgătorul cel vestit se prăbuși pur şi simplu lângă uşă.
Administratorul închisorii, aflat pe coridor, a înțeles atunci că venise vremea să o deschidă el. A apăsat pe clanță și a împins-o. Uşa nu fusese încuiată; atâta doar că se deschidea spre interior.
Morala: Aidoma spărgătorului, şi noi suntem prizonierii propriilor noastre reprezentări la care renunțăm cu greu.
Poveste vesperală 2.
Darurile feciorilor
Au fost odată trei frați care au plecat de acasă şi au ajuns oameni cu stare. Întâlnindu-se ei, după o vreme, fiecare a început să laude cadourile făcute mamei lor.
– Eu i-am făcut mamei o casă imensă!, a spus unul.
– Eu i-am trimis un o trăsură cu doi cai de rasă!, a spus altul.
– Eu cred că v-am întrecut pe amândoi! Voi ştiţi cât de mult îi place mamei să citească Biblia. Ei bine, acum, pentru că nu mai vede să citească, i-am trimis un papagal mare care ştie toată Biblia pe de rost. L-am găsit într-o piață din Marrakech și am plătit pentru el o avere, dar a meritat sacrificiul. Mama trebuie să zică numai ce capitol vrea să audă şi papagalul îl recită!
După ceva timp, mama feciorilor le scrie fiecăruia dintre ei câte o scrisoare.
Primului dintre ei i-a scris astfel: ”Dragă fiule, îți mulțumesc pentru casa în care stau acum. Eu însă stau doar într-o singură cameră și îmi este tare greu să fac curăţenie în toată casa.”
Celui de al doilea i-a scris: “Dragul meu fiu, mă bucur că te-ai gândit la mine și că mi-ai trimis rădvanul cu cai. Eu însă sunt prea bătrână ca să mai fac călătorii, iar îngrijitul cailor îmi ia o groază de vreme.”
Ultimului dintre fii i-a scris : “Iubitul meu fiu, îți mulțumesc pentru darul făcut și pentru că ştii ce-i place mamei tale. Puiul a fost delicios.„
