Tempora
Andra (Tischer) Podia
În spatele nostru doar timpul
lacătele lui închise
tresar înăuntrul mâinilor noastre
ca nişte hulubi ascunşi la piept
în dreptul inimii
speriaţi de vânt
se ascund în caldul care bate, bate
uitându-şi culoarea
cu degetele tăcerii
am atins rugina cheilor din vremi
şi a oftat
***
Derrière nous rien que le temps
ses cadenas fermés
tressaillent au dedans de nos mains
comme des pigeons blottis sous la poitrine
près du coeur
effarouchés par le vent
se cachent dans l’ardent qui bat, bat
sa couleur oubliant
avec les doigts du silence
j’ai effleuré la rouille des clefs du temps
et on a soupiré
Când te privesc
Emil Almășan
Te privesc şi cuvintele mă învaţă să tac
Ochii tăi încep să mă doară
Au în ei păduri de liliac
îndrăgostite de primăvară.
Te privesc şi cuvintele mă învaţă să plâng
Liniştea chipului tău mă doare.
Părul tău despletit peste umărul stang
e cea mai frumoasă înserare.
Te privesc şi cuvintele mă învaţă să cânt
Tălpile tale sunt alinare.
M-aş face sub ele pămant,
sufletul să fie cărare.
Te privesc şi cuvintele mă învaţă să zbor.
să tac şi să cânt şi să plâng…
Când te privesc, n-am putere să mor,
nici astăzi, nici mâine… nicicând…
***
Quand je te regarde
Je te regarde et les mots m’apprennent à me taire.
Tes yeux m’annoncent doucement le chagrin.
Ils miroitent des forêts de lilas entières
qui du printemps follement s’y éprennent.
Je te regarde et les mots m’apprennent à pleurer.
De ton image la paix sur moi s’évanouit.
Tes cheveux sur l’épaule gauche déployés
sont la plus belle tombée de la nuit.
Je te regarde et les mots m’apprennent à chanter.
Tes plantes sont si calmes, si vraies.
Je voudrais être la terre sous tes pieds
pour que mon âme te soit le sentier.
Je te regarde et les mots m’apprennent à voler.
à me taire, à chanter, à pleurer…
En te regardant, mourir je ne pourrais
ni à présent, ni lendemain… jamais…
Traducere: Maria Merope
