Săru’ mâna și bogdaproste pentru toate darurile și binecuvântările! Bine-ar fi să mai și apucăm să ne bucurăm de ele. Că dacă ar fi o lege în vigoare în sensul ăsta sau vreo ordonanță, că tot sunt la modă, prin care să se specifice clar că trebuie să se respecte firea lucrurilor că altfel plătim amenzi usturătoare, ar fi minunat!

Dar nu putem controla noi nici cine rămâne și nici cine pleacă primul, cu nicio lege a drepturilor omului. Există legile universale, nescrise, care vin ca un fulger să steargă ca un burete tot ce-am crezut că-i mai important la un moment dat și că dacă stă scris trebuie și aplicat așa cum scrie acolo.

Și, cu toate că, unii chiar știu ce înseamnă și mai ales cum se simte pe propria piele să-ți aducă ceasul ce nu-ți aduce ziua, și alții, așa ca mine, doar își dau cu părerea privind de pe margine, tot nu pricepem nici de-o parte și nici de cealaltă că bucuria vieții se întâmplă aici și acum. Nu mâine! La fel ca la faza pe care am trăit-o fiecare, cu cerșetorul care-ți iese în cale cu mâna-ntinsă…

El vrea acum! Dă-i atunci când cere el, nu când socoți tu că i-ar fi foame! Nu judeca tu de ce nu merge la muncă sau de ce-și bea și ultimul bănuț cerșit… Tu vezi-ți de vitele tale, om rânduit ce te știi! “Că nu știm noi nici ziua și nici ceasu’” rămâne veșnic în picioare și tare mă tem că și de le-am ști n-am fi nici măcar cu o scânteie mai chibzuiți. Nu, nu doar cu banii, ci mai ales cu timpul, cu clipa.

Ce-i clipa? Viața. Viața nu-i decât o clipă. Într-o clipă se trăiește și tot într-o clipă se și moare.“Ție-ți fac și ție-ți las” nu este altceva decât efemeritate și deșertăciune! Da, asta o poate spune acela care și-a înmulțit talanții și vrednic este de urmașii urmașilor lui! Și chiar dacă fost meritul muncii lui sau că s-a trezit pur și simplu peste noapte cocoțat pe un munte de bani, nici nu mai contează.

Tot ce contează este dacă-i investește cu cap atunci când îi are-n mână. “Să ai curaj, înseamnă să știi de dinainte că ceea ce urmează să faci te poate răni, dar s-o faci oricum. La fel este și cu prostia… De aceea viața e grea”, spunea un tip, Jeremy Goldberg. Însă toți ceilalți, care doar subzistă de pe urma veniturilor lor, n-au ce face cu termenul ăsta “economii” pentru că pentru ei, ele nu se pot întâmpla și de-aia nici nu există. Economiile lor intră deja la rubrica cheltuieli prevăzute și la trăiește clipa! Clipa lor constând în coșul zilnic, un chilot nerupt în cur, ratele la bancă și facturile plătite la zi și bucuria că prin acoperiș nu plouă.

Apoi, dacă dintr-atâta, mai poate el tăia cât să ajungă și până în stațiune la Venus o dată pe an, iaca, economia economiilor! Iar omu’ pe lângă faptul că-i chibzuit este și conștient fericit. Fericire pură! Iar dacă i se mișcă gardu’ curții sale și îi cade tencuiala de pe casă, el de asemenea știe, cum din  așa de amărâte cum îi sunt veniturile, să renunțe și la porția mai mare din farfurie și inclusiv la marea de la Venus și să se bucure doar cu muntele lui…  dacă-i atât de norocos să-l aibă și să-l poată escalada de câte ori îi simte chemarea, și, astfel, să repare cu puținul ăla pus de-o parte și gardu’ și să-și tencuiască și căsuța.

El nu pizmuiește, nu invidiază, nu vrea răul nimănui pentru că în inima lui e mereu siare, iar în casa lui se îngrijește să nu plouă, să nu bată vântul, drept pentru care ciorba-i mereu caldă și el este și mai fericit, pe crescendo mod, cum ar veni. Celălalt, căzut pe munții de bani, neștiind cum se ajunge acolo, fiindcă pe el l-a suit cineva pe piscuri, n-a urcat singur, își cumpăra cât mai multe tichii de mărgăritar pe care și le trântește peste chelie, la asorte cu cămășile colorate de sub care, neștiindu-și bine nici mărimea care i se potrivește, i se întrezărește când se scobește-n nas, pe lângă ghiulul de pe deget și unghia crescută cu stil de la degetu’ mic și burta.

Unii au norocul ăsta, “să le rămână”și să fructifice, alții să prăduiască toată agoniseala, iar alții nu mai apucă de nici unele; deși au făcut toate renunțările posibile, din prea bună inimă și din prea mult bun simț, că așa se cade, că nu-i frumos, că așa și pe dincolo, ca să nu supere pe nimeni, etc, sperând că într-o zi, într-o bună zi după ce vor mulțumi pe toată lumea, vor fi fericiți și ei. Care zi și care lume, că s-au terminat… și zilele și lumea.

#inmemoriam

Citiți și A trăi între oameni e ca un fel de alba neagra