Iată un fragment dintr-un articol din Revista Orizonturi Culturale Italo-Române:

Eveniment editorial: „Sfaturi prietenești de la Papa Francisc” de A. Tornielli şi D. Agasso jr.

http://www.orizonturiculturale.ro/

Creștinism luptător

Există, în mod evident, mari deosebiri între fostul Papă, Benedict al XVI-lea, demisionat spre surprinderea tuturor, și actualul Papă, Francisc, ajuns aici de pe un alt continent. Sobrietatea nemțească a fost înlocuită de spontaneitatea argentiniană. Ignorarea aulică a problemelor sociale presante, de dragul meditațiilor filosofice, a fost substituită de implicarea hotărîtă în necazurile celor mulți. După un papă teolog, a venit un papă samaritean.
Ar fi greșit să se vadă în setea de acțiune a Papei Francisc o inapetență pentru teorie. Dar meditația lui își caută mereu un estuar spre fapte. Abstracția e acceptată doar dacă oferă ameliorări concrete, rapide. Jorge Mario Bergoglio a știut foarte bine ce face, atunci cînd și-a luat la învestire numele sfîntului din Assisi.
Doi ziariști, vaticaniști, Andrea Tornielli și Domenico Agasso jr., s-au gîndit să pună cap la cap reflecțiile despre lume și viață ale Papei, așa cum rezultă ele dintr-un șir de predici ținute în diverse momente, în diferite contexte. Cartea a apărut în Italia în martie 2017 (Consigli di un Papa amico, San Paolo Edizioni), fiind acum tradusă şi în limba română sub titlul Sfaturi prietenești de la Papa Francisc. Cuvinte care ne ajută să trăim mai bine (traducere din italiană de Laszlo Alexandru, Cluj, Editura Viaţa Creştină, 2017). Se conturează cu multă claritate direcțiile de interes „ideologic” ale șefului spiritual de azi. El ne oferă sugestii pentru a trăi mai bine, în frenetica lume contemporană: să punem iubirea de oameni mai presus de toate, să evităm îngîmfarea, să pricepem că bogăția și faima sînt zadarnice, să nu rîvnim la puterea lumească, să nu ne terorizăm spiritual semenii prin bîrfă și defăimare, să învățăm inocența de la copii, să fugim de abjecția corupției, să ne implicăm generoși în valorile ecologiei, să reînvățăm bucuriile simple ale existenței, să fim generoși prin dăruire sufletească, să aplicăm regulile toleranței în cadrul familiei, să rezistăm cu încredere în fața suferințelor vieții, să descoperim noi sensuri ascunse în cutele durerii, să nu ne pierdem speranța. Detaliile meditației papale, pe aceste subiecte importante, pot fi descoperite acum de cititori în limba română. Iată cîteva fragmente din cartea tocmai apărută.

Laszlo Alexandru

tumblr.com

***

FAMILIA
ȘI CELE TREI FORMULE MAGICE ALE SALE:
„ȊMI DAI VOIE?”, „MULȚUMESC”, „IARTĂ-MĂ”

          Pentru a salva o căsnicie
          nu e nevoie de Căștile Albastre

Căsnicia este „icoana iubirii lui Dumnezeu pentru noi”. Ceea ce nu exclude faptul că „ȋn viața familiei există numeroase dificultăți – serviciul, banii insuficienți, copiii au probleme… – iar ȋntre soți apar certurile”, iar uneori „zboară farfuriile”. Dar „pentru a face pace nu trebuie să chemăm Națiunile Unite”, ci să folosim, ȋntre soț și soție, cele trei „formule magice”: „Ȋmi dai voie?”, „Mulțumesc”, „Iartă-mă”. Este rețeta Papei Francisc.
Acest sacrament „ne conduce ȋn inima proiectului lui Dumnezeu, care este un proiect de alianță cu poporul Său, cu noi toți, un proiect de comuniune. La ȋnceputul Genezei, prima carte din Biblie, ca o ȋncununare a povestirii despre creație, se spune: «Dumnezeu l-a creat pe om după asemănarea Sa; după chipul lui Dumnezeu i-a creat: bărbat și femeie… De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup»”. Imaginea Domnului este „cuplul matrimonial, este bărbatul și femeia, amândoi, nu doar bărbatul, nu doar femeia, nu: amândoi. Aceasta este imaginea lui Dumnezeu, iar iubirea, unirea Domnului cu noi e acolo, este reprezentată ȋn această unire dintre bărbat și femeie. Și e foarte frumos, e foarte frumos așa!”. Fiindcă suntem „creați pentru a iubi, ca o reflecție a lui Dumnezeu și a iubirii Sale. Iar ȋn unirea conjugală, bărbatul și femeia realizează această vocație, sub semnul reciprocității și al comuniunii de viață deplină și definitivă”.

          Curajul de a trăi viața ȋmpreună

Dar aveți grijă: adevărata legătură se menține „mereu prin Dumnezeu. Atunci când familia se roagă, legătura se păstrează. Atunci când soțul se roagă pentru soție, iar soția se roagă pentru soț, acea legătură devine puternică. Unul se roagă alături de celălalt”. Pontiful știe că „ȋn viața matrimonială există multe dificultăți, multe, nu-i așa? Serviciul, banii insuficienți, copiii au probleme… multe dificultăți. Și de multe ori soțul, soția, devin cam nervoși și se ceartă ȋntre ei. Cum să nu? Se ceartă! Mereu, mereu este așa: mereu se ceartă oamenii căsătoriți! Ba chiar, uneori, zboară farfuriile! Voi râdeți, dar ăsta e adevărul! Și nu trebuie să ne ȋntristăm din cauza asta. Așa e condiția umană. Dar secretul e că iubirea este mai puternică atunci când cei doi se ceartă”. De aceea Episcopul Romei ȋi sfătuiește pe soți, „ȋntotdeauna să nu-și ȋncheie ziua ȋn care s-au certat fără să se ȋmpace. Mereu!”. Apoi adaugă: „Ca să vă ȋmpăcați, nu trebuie să chemați Națiunile Unite, să vină la voi acasă pentru a face pace! E destul un mic gest, o mângâiere: «Hai, lasă! Pe mâine!». Și mâine se ȋncepe de la zero. Așa e viața: trebuie s-o ducem mai departe astfel, cu curajul de a vrea să trăim ȋmpreună. E un lucru mare și frumos! Și viața matrimonială este foarte frumoasă și trebuie s-o protejăm ȋmpreună, să-i protejăm pe copii”.

          Cele trei formule magice: „ȋmi dai voie?”, „mulțumesc”, „iartă-mă”

Pentru a ajuta viața matrimonială „există trei formule. Trei formule care trebuie mereu pronunțate, care trebuie ținute la ȋndemână acasă: «ȋmi dai voie?», «mulțumesc», «iartă-mă». Cele trei formule magice! Ȋmi dai voie?: ca să nu dai buzna ȋn viața celuilalt. «Ȋmi dai voie? Cum ți se pare? Așa-i?». Mulțumesc: trebuie să-i mulțumești celuilalt. «Mulțumesc pentru ceea ce ai făcut de dragul meu». Frumusețea de a spune «mulțumesc»! Și, ȋntrucȋt toată lumea greșește, cealaltă formulă, care e cam greu de rostit, dar trebuie s-o spunem: «Te rog, iartă-mă! iartă-mă!». Cum ziceam? «Ȋmi dai voie?», «mulțumesc», «iartă-mă»”.

          Smartphone și televizor la masă? Avem o familie sărăcăcioasă

„O familie care nu mănâncă aproape niciodată ȋmpreună, sau ȋn care la masă lumea se uită la televizor, se uită ȋn smartphone, este o familie foarte sărăcăcioasă”. Papa Francisc se referă la „convivialitate, adică la capacitatea de a ȋmpărți bunurile vieții și de-a te bucura de faptul că poți să faci asta. Dar să ȋmparți, să știi să ȋmparți este o virtute foarte prețioasă! Simbolul său, icoana sa este familia reunită ȋn jurul mesei de-acasă”; este „ȋmpărțirea hranei – și prin urmare, pe lângă hrană, a afecțiunii, a poveștilor, a evenimentelor… – e o experiență fundamentală”. Când e o sărbătoare, o zi de naștere, o aniversare, „ne adunăm cu toții ȋn jurul mesei. Ȋn unele culturi se obișnuiește să se adune lumea și ȋn caz de doliu, pentru a-i sta aproape celui care suferă pentru pierderea unei rude. Convivialitatea este un termometru sigur pentru a măsura sănătatea raporturilor: dacă ȋn familie există ceva ȋn neregulă, sau vreo rană ascunsă, la masă se ȋnțelege imediat”. Astfel, o familie care aproape niciodată nu mănâncă ȋmpreună, sau „unde la masă oamenii nu-și vorbesc, ci se uită la televizor, se uită ȋn smartphone, este o familie foarte sărăcăcioasă. Când copiii la masă sunt lipiți de computer, de telefonul celular și nu se ascultă ȋntre ei, asta nu-i familie, e o pensiune!”.
Creștinismul are o „vocație specială pentru convivialitate, toată lumea o știe. Domnul Isus ȋi ȋnvăța pe ceilalți cu plăcere la masă și uneori reprezenta ȋmpărăția lui Dumnezeu ca pe o cină veselă. Isus a ales momentul mesei și pentru a le transmite ȋnvățăceilor testamentul Său spiritual, a făcut asta la cină, condensând totul ȋn gestul memorabil al Jertfei: și-a oferit Trupul și Sângele ca Hrană și Băutură pentru mântuire, ce cuprinde iubirea adevărată și durabilă”. Din această perspectivă „se poate spune cu adevărat că familia este «de-a casei» ȋn jurul mesei, tocmai fiindcă duce la euharistie propria experiență de convivialitate și o deschide spre harul unei convivialități universale, a iubirii lui Dumnezeu pentru lume”. Ȋn vremea noastră, „marcată de atâtea ȋnchideri și de prea multe ziduri, convivialitatea, generată de familie și extinsă de Euharistie, devine o oportunitate fundamentală. Euharistia și familiile hrănite cu ea pot să ȋnvingă blocajele și să construiască punțile de primire și ȋntrajutorare”. Euharistia unei Biserici făcute din familii „este o școală a incluziunilor omenești, care nu se teme de confruntări! Nu există copii, orfani, infirmi, neprotejați, răniți și disperați, părăsiți, pe care euharistia familiilor să nu-i poată hrăni, ȋnzdrăveni, apăra și găzdui”.

          Convivialitatea nu e de vânzare!

Pontiful e ȋngrijorat că ȋn ziua de azi „multe contexte sociale ridică obstacole ȋn calea convivialității ȋn familie”. Dar „trebuie să găsim calea s-o recuperăm – ȋncurajează Episcopul Romei – la masă vorbim, la masă ascultăm, trebuie să dispară orice tăcere, ȋn afară de tăcerea pioasă a măicuțelor, dar nu cea a egoismului, a telefonului celular, a televizorului, să recuperăm convivialitatea, adaptând-o vremurilor noastre”. Convivialitatea parcă „a devenit un lucru de vânzare, dar astfel ȋnseamnă altceva. Iar momentul mesei nu mai e totdeauna o dreaptă ȋmpărțire a bunurilor, capabilă să ajungă la cel lipsit de pâine și de iubire”.

          Cheltuim pentru mâncarea inutilă,
          iar apoi cheltuim ca să slăbim

Ȋn țările bogate „suntem ȋmpinși să cheltuim pentru hrana excesivă, și apoi suntem din nou constrânși să remediem excesul. Iar această «afacere» necugetată ne distrage atenția de la foamea adevărată, a trupului și a sufletului”. Dacă nu există convivialitate, triumfă „egoismul, fiecare se gândește la el ȋnsuși. Mai ales că publicitatea a redus-o la o tânjeală după gustări și la o poftă de dulciuri. Pe când mulți, prea mulți frați și surori rămân neprimiți la masă. Este o rușine!”. Ȋn acest sens, „alianța vie și vitală a familiilor creștine, care precedă, susține și ȋmbrățișează ȋn dinamismul ospitalității sale ostenelile și bucuriile cotidiene, colaborează cu harul Euharistiei, care este ȋn măsură să creeze o comuniune mereu nouă, cu puterea sa care include și salvează”.

          „Azi e un război mondial
          pentru a se distruge căsnicia”

„Căsnicia este cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu – afirmă Francisc. Biblia ne spune că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, i-a creat după asemănarea Sa, adică bărbatul și femeia care se fac un singur trup sunt imaginea lui Dumnezeu”. Bergoglio citează „dificultățile care apar ȋn căsnicie, neȋnțelegerile și ispitele” și soluția „cu divorțul: eu ȋmi caut alta, ea ȋși caută altul și ȋncepem de la capăt”. Dar „cine plătește cheltuielile pentru divorț? Le plătesc amândoi? Mai mult, plătește Dumnezeu, fiindă dacă se desparte un singur trup, se murdărește imaginea lui Dumnezeu. Plătesc copiii. Voi nu știți, dragi frați și surori, cât suferă copiii, copilașii, când văd certurile și despărțirea părinților”.
„Trebuie să ne străduim să salvăm căsnicia – continuă el. Dar e normal oare ca ȋn căsnicie lumea să se certe? Da, e normal. Se ȋntâmplă, și câteodată zboară farfuriile. Dar dacă este o iubire adevărată, vine iute ȋmpăcarea. Eu ȋi sfătuiesc pe soți: certați-vă cât vreți, dar nu terminați nicio zi fără să vă ȋmpăcați. Știți de ce? Fiindcă „războiul rece” din ziua următoare e foarte primejdios. Multe căsnicii se salvează, dacă cei doi au curajul, la sfârșitul zilei, nu să lanseze un discurs, ci să dea o mângâiere, să facă pace”.
„Dar e adevărat – mai spune Papa – că există situații complicate, când diavolul ȋși vâră coada și ȋmpinge o femeie ȋn fața bărbatului și ea i se pare mai frumoasă decât a lui. Sau când ȋmpinge un bărbat ȋn fața unei femei și i se pare mai destoinic decât al ei… Cereți ajutor de ȋndată ce apare această ispită!”. Dar cum pot fi ajutate cuplurile aflate ȋn dificultate? „Prin deschidere, prin apropiere, prin ȋnsoțire și includere ȋn trupul Bisericii. Ȋn comunitatea catolică trebuie să ajutăm și să salvăm căsniciile”. Francisc repetă cele trei „vorbe de aur” din viața de cuplu. „Când celălalt a făcut ceva pentru tine, știți să spuneți mulțumesc? Și dacă vreunul din cei doi a făcut o trăsnaie, știți să cereți iertare? Și dacă vreți să realizați un proiect, știți să cereți părerea celuilalt? Trei formule: «ȋmi dai voie?», «mulțumesc», «iartă-mă»”.
Dacă ȋn familie „se folosesc aceste vorbe, căsnicia merge ȋnainte fără probleme”.

          Teoria gender, marele dușman al căsniciei

Un mare dușman al căsniciei e „teoria gender”, acel ansamblu de idei preluate de activismul gay și feminismul radical, după care sexul ar fi doar o construcție socială, a trăi „ca bărbat” sau „ca femeie” n-ar mai corespunde unei situații biologice, ci unei constrângeri culturale. Astfel identitatea sexuală, adică existența ca bărbați și femei, este ȋnlocuită de identitatea de gen: să te „simți” astfel, indiferent de realitatea biologică. Și ne putem schimba, după bunul nostru plac, fie și păstrându-ne nemodificată realitatea biologică. Ne avertizează Francisc: „Azi e un război mondial pentru a se distruge căsnicia, ea nu este distrusă cu armele, ci cu ideile. Se produc colonizări ideologice, care o distrug”. De aceea soții și soțiile trebuie să fie pregătiți „să se apere de colonizările ideologice, dacă există probleme, și să facă pace cât mai repede posibil, ȋnainte de sfârșitul zilei”.

Citiți articolul integral aici. Revista Orizonturi Culturale Italo-Române.

Referințe:
Ȋntâlnire cu preoții și seminariștii ȋn biserica Ȋnălțarea Maicii Domnului, Tbilisi, Georgia, 1 octombrie 2016.
Audiențele generale din 2 aprilie 2014, 28 ianuarie 2015, 11 februarie 2015, 11 noiembrie 2015, 20 mai 2015.
Manila, 16 ianuarie 2015, călătorie apostolică ȋn Filipine, discurs la ȋntâlnirea de la Mall of Asia Arena.
Predică la Casa Santa Marta din 2 iunie 2014.
Tweetul lui @Pontifex din 8 august 2016.

(nr. 11, noiembrie 2017, anul VII)