Ora 25

Scriu despre acest roman într-o încercare timidă de a-i face măcar lui puțin din dreptatea de care nici autorul și nici personajele nu au avut parte, făcându-l cunoscut celor care nu au auzit de el.

Romanul

L-am descoperit datorită grupurilor de lectură, unde câțiva oameni cu drag de carte au lăsat câteva comentarii elogioase la adresa lui. Altfel, poate nu aș fi aflat niciodată, dintr-o vină care este deopotrivă a mea, dar și a lipsei generale de interes pentru popularizarea cărților românești.

Publicat în 1949, romanul este foarte cunoscut în străinătate. A fost ecranizat în 1967 cu Anthony Quinn în rolul lui Moritz și tradus în 30 de limbi, dar în România a ajuns abia în 1991. Mă întreb, cu tristețe, ca de atâtea ori, de ce arta trebuie să emigreze ca să se bucure de o recunoaștere pe care, în interiorul tragicului nostru teritoriu, nu o va cunoaște probabil niciodată…

Romanul este unul cu subiect istoric, în care se simt intens legături cu literatura autohtonă. Unul dintre pesonajele principale, Johann Moritz, este, parafrazându-l pe Călinescu, ”o varietate de Ion” sau ”de Birică” din Moromeții, adică un tânăr sărac, ce vrea să se căsătorească cu o fată bogată, Suzana. Are și un plan prin care să rezolve diferențele sociale, mai onest decât al lui Ion și mai practic decât al lui Birică (bine, Birică nu avea niciunul, doar să experimenteze sărăcia în cuplu): vrea să plece în America, unde să muncească vreo câțiva ani. V-ați convins deja până în acest punct, cred, ca și mine, că romanul este cu siguranță scris de un român autentic.

De aici însă lucrurile iau o întorsătură cu totul neașteptată: tatăl bogat și necinstit de fată, ca și Vasile Baciu, își descarcă mânia pe soția lui, pe care o calcă liniștit în picioare, până o strivește și o omoară, fiindcă fiica nu îi este la îndemână (sau la picioare)…
Dar romanul nu este numai despre dragoste. Și parcă nici nu este un roman, fiindcă apare un alt personaj, scriitor, Traian Korugă (alter-ego al autorului, un fel de Titu Herdelea, hărțuit de istorie și de sistem pentru vina de fi fost căsătorit cu o evreică), ce își propune să observe și să noteze ce se întâmplă în viețile câtorva oameni reprezentativi pentru umanitate și să facă o narațiune cât mai realistă și cât mai reală… Apar astfel câteva elemente postmoderne timpurii: metaromanul, încălcarea ”rolurilor” tradiționale, personajele anticipând că evenimentele vor fi din ce în ce mai sumbre și sentimentul că ele intră și ies, după bunul plac, din carte în realitate și înapoi.

Johann Moritz

Johann Moritz este atacat de destin, ca un erou de tragedie greacă, fără să aibă vreo vină. Ajunge în lagăr, fiindcă polițistul îi râvnește soția. Trece drept evreu, deși nu este. Fuge cu evreii în Ungaria, dar acolo este închis, fiindcă este român, apoi dat nemților, ca forță de muncă maghiară… Și bătut, călcat în picioare cu același sânge rece cu care tatăl Suzanei își strivise soția, aflată și ea intr-un loc și un moment nepotrivit și condamnată de istorie… Johann este de tipic pentru românitate, ilustrând cumva condiția României înseși: este mereu de partea nepotrivită a istoriei, mereu sacrificat de marile puteri, care, exercitându-se asupra unor indivizi/ popoare mărunte, ajung și mai mari…
Oamenii sunt deposedați de tot ce au: case, familii, copii, demnitate. Bărbații sunt bătuți, femeile sunt violate, într-un ciclu care pare să se repete la nesfârșit. Umanitatea este bolnavă, iar istoria potrivnică speciei: „Cu adevărat bine pentru oameni nu este nicăieri. Pământul a încetat să mai fie al oamenilor.”

Avertisment

Titlul, Ora 25, este un avertisment că timpul destinat Omului s-a scurs, iar ziua lui cosmică s-a încheiat.
Am simțit romanul acesta ca pe o casă în care toate ferestrele sunt bine acoperite: niciun pic de lumină. E un întuneric în care te poți pierde, poți bâjbâi, dar în care trebuie să pătrunzi măcar acum, în al 25-lea ceas, înainte ca el să se reverse, definitiv, în lume…

Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.