Florentino Ariza este un bărbat sensibil și ciudat, cu o fantezie debordantă și cu o dorință uriașă de a oferi și primi tandrețe. Sufletul lui s-a setat însă definitiv, doar pe Fermina, fata care i-a fost întâia pasiune a vieții. Dar soarta a dorit ca Florentino și Fermina să nu poată fi atunci împreună, iar căsătoria fetei cu un respectabil și matur medic, pare că l-a distrus pe Florentino.
Sufletul i-a devenit cenușă și au rămas doar un trup și un cuget, care vor compensa această catastrofă personală, printr-o perpetuă căutare a plăcerii și a încercării de a-și îngropa în uitare dragostea, prin cât mai multe experiențe erotice.
Succesele galante (622 de femei posedate de Florentino, detaliat menționate într-un fel de cronică secretă de către acest Don Juan modern) se completează cu reușitele financiare ale bărbatului bântuit de himera Ferminei, devenit un important afacerist.
După peste cinci decenii de la despărțirea lor, Fermina rămâne văduvă, prilej pentru Florentino Ariza de a încerca încă o dată, să redevină ceea ce fusese cândva: bărbatul dintâi, al celei pe care o căutase în fiecare femeie nou descoperită.
ro.pinterest.com
Acesta ar fi subiectul unui roman de o stranie frumusețe (”Dragostea în vremea holerei”– 1985) scris de un excepțional prozator – columbianul GABRIEL GARCIA MARQUEZ ( 6 martie 1927, Aracataca- 17 aprilie 2014, Ciudad de Mexico)- laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1982. Un poem în proză, un fel de cântec tainic, în care pasiunea mistuitoare curge ca un fluviu melancolic și intens, străbătând albia timpului, frenetic, clocotitor, fascinant…
Literatura lui Marquez este supusă unor vii dispute. Admiratorii îi apreciază viziunea de basm modern, combinat cu adevărate efecte cinematografice speciale, totul fiind însă subsumat spiritului Americii de Sud, acest tărâm disprețuit generații la rând, de către cuceritori veniți de departe, care nu i-au putut înțelege adevărata sa esență.
Detractorii lui Marquez nu au văzut în el decât pe admiratorul necondiționat al dictatorului cubanez Fidel Castro, cei doi fiind legați de o prietenie autentică, pe care mulți nu au putut-o înțelege.
De aici și până la a-i considera opera o simplă butaforie, nu a mai fost decât un pas. Și totuși, într-o lume din ce în ce mai robotizată, care a uitat să se mai bucure de fantezia pură (și incandescentă pe alocuri), literatura lui Marquez a apărut la momentul potrivit, oferind acea evadare eliberatoare, înspre tărâmuri mângâiate de vrajă și miracol.
Scriitorul contează la scara timpului exclusiv prin literatura sa, celelalte elemente biografice interesându-i pe istorici sau pe istoricii literari, dar nedeterminând talentul sau absența acestuia.
Nici măcar o anumită opțiune ideologică nu va reuși vreodată să insufle talent autentic, acolo unde acesta nu există.
Romanul a fost
ecranizat în anul 2007, avându-l în rolul principal pe talentatul actor spaniol
Javier Bardem și pe carismatica italiancă Giovanna Mezzogiorno.
Spune-i da. Chiar dacă mori de frică, chiar dacă îți va părea rău mai târziu, pentru că orice nu ai face,
vei regreta toată viața dacă-i vei spune nu.
*****
Când o femeie decide să facă dragoste cu un bărbat, nu este nici un perete pe care nu l-ar escalada, nici o fortăreață pe care să nu o poată distruge, nici o normă morală pe care nu ar putea să o încalce, nici un Dumnezeu de care să-și facă griji.
*
