Moon Eclipse
Nu privi înapoi,
pasărea cărăbuș metamorfozată
în statuie de sare
te îmbie cu lacrima ei dintr-un
potop de amintiri,
mergi spre apus
odată cu soarele care învăluie
cu aripile sale
luna cea măreață cu ambele părți
întunecate,
veni-vor apoi niște zori de lumină
și candoare,
pasărea cărăbuș prinde curaj
de la surata Phoenix și
renaște femeia adulterină
la ora șapte a.m.,
nu privi înapoi
sodomizarea ochiului albastru
dăunează grav zilei.
Day after day
Port în mine
povara unui sentiment amar,
solitudinea unui gând preluat
dintr-o povestire andaluză,
la fereastră s-a așezat un porumbel,
e flămând și bulversat de tristețea
anotimpului cenușiu,
îmi rup din merindea austeră
și-l hrănesc efemer,
poemul ființei mă trage de haină,
nu mă lăsa neterminat!
sufocându-se-n lacrimi de metaforă,
poștașul trece și-mi aruncă scrisori
pe care nu le deschid vreodată,
femeia din vis pășește ca o felină
pe stradă,
punctuală ca un ofițer al Wehrmachtului,
nici azi nu s-a oprit la mine,
after all, tomorrow is another day,
așa se duce fărâma de viață,
ca o țigară moromețiană!
Citiți și alte poeme de Ion Țoanță – click aici.