„Femeia asta/are pe cineva în baie.” (Marin Sorescu)
Spirit ludic, Marin Sorescu… Azi ne descrețim frunțile, (re)citind două dintre ineditele sale poeme.
Dincolo
Femeia asta
Are pe cineva în baie.
Vorbește cu mine,
Mă iubește sincer,
Dar cineva se tot foiește în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi,
În păr,
În linia vieții din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-alt oraș, sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.
*
Don Juan
După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înşelate în aşteptările lor cele mai sfinte,
Au găsit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.
În fiecare dimineaţă,
În faţa oglinzii,
După ce îşi creionează sprâncenele,
Îşi fac buzele
Cu şoricioaică,
Pun şoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Şi aşteaptă.
Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimţire,
S-a făcut şoarece de bibliotecă.
Nu mai mângâie decât ediţii rare,
Cel mult broşate
Nici una legată în piele,
Decât parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.
Iar ele îl aşteaptă.
Otrăvite-n cele cinci simţuri aşteaptă,
Şi dacă Don Juan şi-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este înmormântat câte un soţ iubitor,
Mort la datorie,
În timp ce-şi sărută soţia
Din greşeală.
Citește și Marin Sorescu: „Iertare tuturor vă cer.”
