Copleşit de super-puterile unor eroi ai culturii pop (Superman, Batman, Iron Man) micului spectator din zilele noastre i se poate părea destul de bizar ca un alt fel de erou să poată ieşi cu brio din situaţii aparent dificile. Graţie unei montări originale, copiii află că perseverența şi curajul te pot scoate din încurcătură. Așadar, în paradoxala lume a secolului al XXI-lea, când tehnologia devine, uneori, barieră în calea unei comunicări reale, iar relaţiile dintre copii şi adulţi devin, parcă, mai anevoioase, harnicul colectiv al Teatrului Stela Popescu din București face o pledoarie pentru calea dialogului și-al prieteniei reale în spectacolul Lampio și grăuntele de lumină. Bulversanta lume ultra-tehnologizată creează rupturi nu doar între generații și pune în umbră potențialul real al fiecăruia, de aceea e bine să asculți îndemnuri precum cel din subtitlul spectacolului: „Poți străluci doar atunci când faci ceea ce îți place cu adevărat!”
Afișul spectacolului © Teatrul Stela Popescu, București
Textul depăşeşte zona lăudabilului din raţiuni ce ţin de mult-teoretizata încurajare a dramaturgiei româneşti şi se reclamă din clasa operelor de valoare, Victoria Pătrașcu oferind un text de-a dreptul terapeutic. Prin urmare, aflăm că eroul principal, Lampio, e un licurici care și-a pierdut lumina. Paradoxal sau nu, accidentele apar cu scopul de a-l împinge spre salvare și spre o veritabilă autocunoaștere. Bunăoară, sub îndrumarea directorului de scenă, Tony Adam, actorii propun o feerie muzicală, în care punţile de comunicare dintre speranță și deznădejde se restabilesc graţie dansului şi cântului unor „vietăți ale pădurii”. Tablourile scenice nu păcătuiesc prin aglomerarea semnelor, utilizând mai mult energia debordantă a interpreţilor şi eclerajul bine reglat.
© Teatrul Stela Popescu / Mihai Cratofil
Apelând la dans, muzică, mimă, directorul de scenă a acţionat ca un artist plastic, cu o viziune pe care a căutat să o materializeze scenic cu ajutorul corpurilor vii şi al designului luminos/light-design. Spectacolul, de la Sala Mică a Palatului Național al Copiilor, are un puternic impact vizual. Montarea devine o alternativă reală pentru copiii obişnuiţi cu lumea virtuală, 3D şi a consolelor Play Station. În cadrul scenografic realizat de Cristian Marin, actorii configurează un nou univers – «Pădurea cunoașterii și-a înțelegerii». Micii spectatori vor beneficia de o lecție specială, care nu este în curricula școlară tradițională: empatia. Optimismul vârstei inocenței rimează perfect cu titlul, iar lumina lui Lampio iradiază întreg perimetrul spectacular. În tradiţia românească, licuricii au o simbolistică luminoasă. Se spune că apăreau la ‘Sânpetru de Vară’. Erau trimiși, se zice, de Sfântul Petru ca să-i îndrume pe cei rătăciți prin pădure să-și afle calea spre destinația lor. (Re)Găsirea se face treptat, iar trecerile sunt atent dirijate, actorii fiind secondați de mișcările coregrafice ale balerinilor din Ansamblul de Balet (Coordonator: Ioana Macarie) .
Coregrafia semnată de Ioana Macarie imprimă vervă și mențin trează atenția spectatorilor „pretențioși”. Licuricii de pe scenă pot, lesne, concura cu efectele 3D din lumea virtuală, în care copiii de astăzi poposesc adesea, iar supereroii pot fi lăsați deoparte, fie și pentru 60 de minute petrecute în căutarea speranței. Înrudit cumva cu eroii din literatura clasică pentru copii – Micuța Dorothy din Vrăjitorul din Oz, copiii (Tyltyl și Mytil) din Pasărea Albastră – Lampio trebuie să depășească pragul copilăriei și să ‘caute mai bine în sine’. Ajutat de prieteni, depășește provocările și descoperă propriile sale calități: curaj, hotărâre, talent. Întrupat de Alexandru Ivănoiu, Lampio străbate întortocheatele cărări, descoperind ‘lumina adevărată’. Tânărul actor desenează scenic din tuşe pline de aplomb şi gingăşie fragilul erou, apt să ajungă, totuși, în «Cetatea Viselor» – locul unde poate afla care îi este menirea.
© Teatrul Stela Popescu / Mihai Cratofil
Aflat într-un permanent dialog cu Stela/energica Ștefania Dumitru și Luciano/simpaticul Tudor Cucu Dumitrescu, Lampio capătă alura unui supererou care reușește să-și atingă scopul prin cunoștere și perseverență. Exuberanța și suportul amicilor Spot/Andrei Dogaru, Flash/Alexandru Marin și Ray/Alexandru Obretin sporesc curajul, iar dictatura răului (înfrângerea monstrului deznădejdii – Noctilunga, monstrul derivat din Noctiluca) este înlăturată. Actorii transfigurează prin muzică şi dans imagini plastice şi sonore inspirate din Natură, dar dialogurile ne mențin în realitatea imediată (glume preluate din universul puberilor ce aparțin acestui secol). Toate insectele Luminii îi domină pe cei întunecați, aşa cum, în Biblie, păstorul David l-a înfrânt pe Goliat cel mare şi puternic. Forţei şi cruzimii i se opun frumuseţea şi bunătatea. În costume suav-incitante (voal şi satin în tonuri pastelate), Zâna /serafica Crina Matei/Irina Cărămizaru și Pasărea Hope/Carla Waltner îl sprijină, cu graţie, pe Lampio în această aventură muzical-dansantă a descoperirii de sine. Bazându-se mult pe reacţiile publicului, montarea are aparența caracterului spontan, cu o formă adaptabilă la sală. Prin urmare, la realizarea nervului necurmat al spectacolului au contribuit și intervențiile personajelor Țup/ Silvia Maurițiu, Zdup/Alexandra Dogaru și Yup/Lisa Schieb. Nervul şi agitaţia continuă, însoţite de melodii simple şi vesele, susținute de energicii actori, au amplificat reacţia sălii.
© Teatrul Stela Popescu / Mihai Cratofil
Regizorul a valorificat cu inventivitate o poveste cu efect terapeutic, transformând-o într-un spectacol cu însuşiri muzicale, adaptate publicului tânăr din secolul al XXI-lea. Într-un sincretism al artelor, întreaga echipă, riguros coordonată de Tony Adam realizează un spectacol antrenant şi reaminteşte tuturor (copii şi adulţi) nevoia de comunicare reală şi de emoţie pură pentru aflarea ‘grăuntelui de lumină’ din fiecare.
Lampio și grăuntele de lumină
(o poveste originală, adaptată și dramatizată pentru copii de Victoria Pătrașcu)
Regia: Tony Adam
Scenografia: Cristian Marin
Coregrafia: Ioana Macarie
Recomandare pentru publicul +4
Durata : 60 minute (fără pauză)
Palatul Național al Copiilor, Sala Mică
Distribuția:
Lampio – Alexandru Ivănoiu
Stela – Ștefania Dumitru
Luciano – Tudor Cucu Dumitrescu
Zâna – Crina Matei / Irina Cărămizaru
Spot – Andrei Dogaru
Flash – Alexandru Marin
Ray – Alexandru Obretin
Noctilunga – Ștefan Rebeja / Cosmin Vasile
Pasărea Hope – Carla Waltner
Țup – Silvia Maurițiu
Zdup – Alexandra Dogaru
Yup – Lisa Schieb
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
