Leoaice în caruselul Istoriei- „Mary Stuart”

“Ca două fețe ale aceleiași monede”

O națiune divizată, cu Istoria în balanță: nimic mai potrivit decât versiunea scenică a lui Robert Icke  – „Mary Stuart” – adaptare după o piesă a lui Friederich Schiller pentru acest insolit an, 2024. O simplă aruncare de monede, în fiecare seară de spectacol, determină ce roluri vor juca actrițele. Astfel, totul devine imaginea în oglindă care te impresionează. În vremuri de mare agitație, când Istoria își pierde capul, viitorul este guvernat de întâmplare, hazardul pare ‘să facă legea’, adaptarea lui Icke este sculpturală, bogată și incisivă în viziunea neobositului director de scenă Andrei Șerban.

Actrițe celebre precum Katharine Hepburn (în Mary of Scotland, 1936) sau Vanessa Redgrave (în Mary, Queen of Scots, 1971) au întrupat-o, pe marele ecran, pe faimoasa suverană din titlul spectacolului. Regină a Scoției încă din leagăn, regină (efemeră) a Franței, mult timp prizonieră a verișoarei sale, Elizabeth I a Angliei, fiica lui Jacques al V-lea avea să cunoască unul dintre cele mai romanești destine din Istorie. Dovedind o deplină maturitate artistică, Robert Icke glisează între filele Istoriei, oferind o perspectivă nouă asupra destinului a două femei puternice. Bunăoară, Robert Icke a adaptat piesa ,,Maria Stuart” scrisă de Friedrich Schiller în 1800. Studiul lui Schiller despre două regine și verișoare ( Elisabeta I / Elizabeth I și Maria / Mary Stuart) surprindea două femei blocate într-un joc de putere. Norocul a avut mereu o puternică implicație în politică, așa cum și lașitatea a străbătut  mereu Istoria ca un râu toxic.

La vremea sa, Schiller i-a fost debitor marelui Will (William Shakespeare). Astăzi, Robert Icke a realizat un scenariu bine conceput, iar dialogul are un ritm măsurat cu o extraordinară precizie. Desigur, Icke a adus unele modificări interesante, care adaugă frison dramatic și trimiteri clare către actualitate. Inovațiile se regăsesc și actuala montare semnată de Andrei Șerban, încă din clipa în care actrițele trec rampa și urmăresc aruncarea unei monede. Astfel, Istoria este pusă în mișcare cu o simplă aruncare de monedă, iar delicatețea rafinată a moștenirii se întrevede în scenele care urmează – linia subțire care despărțea destinul lui  Elizabeth I  de cel al lui Mary.

Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Într-un cadru auster, conceput pentru versatila scenă a sălii Studio a Naționalului bucureștean, surprindem conotații contemporane, care ne-ar putea ajuta să reflectăm asupra propriilor noastre structuri precare de putere. Decorul (semnat  de Helmut Stürmer) este un arc ce comunică printr-o punte cu sala, cu recuzită minimă, ca într-o arenă a Istoriei. Întreaga montare poartă o amprentă vizuală puternică (instalaţii, jocuri de lumini, proiecții video – elemente care ne ajută să intrăm în convenţia poveştii). Costumele concepute de Corina Grămoşteanu au un estetism aparte, cu o linie perfectă, elegantă, într-o monocromie străpunsă de roșul incandescent.

Ocazional, scena se rotește, de parcă ‘Roata Norocului’ se întoarce. Muzica (Alexei Țurcan) curge ca uleiul printre scene și adaugă o textură subtilă producției. Ecranele suspendate (Video design: Andrei Cozlac) susțin schimbările dintre scene. Totul este întunecat și sumbru. Atent la detalii, subtil, Andrei Șerban filtrează informația istorică, contextualizează și livrează o dramă istorică în care se duelează două femei puternice din Anglia secolului al XVI-lea. Ecourile în actualitate sunt cu atât mai puternice cu cât proiecțiile video indică pe una dintre monede chiar anul acestei producții (2024) și plasează în centrul poveștii un simbol religios.

Alegerea distribuției a însemnat o reușită, căci de pe afișul spectacolului se regăsesc numele unora dintre cei mai talentați actori din lumea teatrală actuală. Iată că într-o lume patriarhală, rivale în sfera puterii, dar și în dragoste, cele două regine trebuie să decidă cum să joace „cartea căsătoriei” în așa fel încât să-și păstreze și independența. Aceste femei sunt, într-un mod real, două fețe ale aceleiași monede, exact cum ne sugerează și afișul (Grafică afiș:Two Bugs). Nu numai că sunt egale, ridicate deasupra populațiilor pe care le conduc prin regalitatea lor, ci ele sunt la fel de captive: una într-o înfrângere, cealaltă în victorie. Întreg spectacolul prezintă modul în care două regine au încercat să mențină pacea, dar toate acțiunile lor au fost spulberate de mașinăriile politice întreținute de bărbații din preajma lor. Orice încercare de coexistență pașnică era, imediat, zdrobită de faptele conspiratorilor politici și de acțiunile grupurilor religioase rivale din ambele tabere. În scenă, regăsim însemne ale contemporaneității: laptop, camera foto al cărei click este amplificat sonor, rucsac de tip corporatist, tricouri cu embleme personalizate.

Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

În calitate de monarh, Elizabeth își găsește mâna forțată – de voința poporului ei, de consilierii ei împovărați, de logică și de credință, chiar de însăși Istorie. „Coroana”, spune ea, „este doar o celulă de închisoare cu bijuterii”. Bunăoară, aruncarea monedei face acea dualitate foarte clară. Fiecare tânără regină o prețuiește pe cealaltă cu o fascinație amestecată cu teamă. Hotărâtă să fie mai mult decât o figură simbolică, mai tânăra Mary își exprimă dorința de a revendica tronul Angliei, amenințând, astfel, suveranitatea reginei Elizabeth. Urmează un șir lung de trădări, revolte și conspirații la ambele curți, care vor pune pericol ambele tronuri și care vor schimba cursul Istoriei.

Elizabeth întrupată de Ofelia Popii radiază cu o demnitate fierbinte pe care doar o actriță subtilă o poate crea, iar Mary portretizată de Raluca Aprodu are un soi de forță pământească care arde prin fiecare por. Dar cele două regine sunt desființate de dragostea lor pentru ipocritul Leicester (Emilian Oprea perfect adecvat pentru ingrata postură).

Ofelia Popii și Emilian Oprea / Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Pe măsură ce punctul culminant se apropie și trebuie luată o decizie cu privire la Mary, Elizabeth cade la podea în agonie. Ea strigă: „Sunt slabă!” și se zvârcește la picioarele unui însoțitor de sex masculin. Cu siguranță, o astfel de scenă expune umanitatea fragilă care zăbovește sub figuri atât de puternice din Istorie. La un nivel de bază, este îngrozitor că o piesă despre două femei extraordinar de puternice ajunge, în principal, o piesă despre slăbiciune și trădare.

În acest spațiu inundat, din când în când, de o lumină albă, crudă, au loc scene de efect, iar  atmosfera e una plină de ritm, efervescentă (Lighting design: Cristian Niculescu). Personajele sunt conturate clar și interpretate cu aplomb de o echipă de bravi actori, într-o plastică adecvată, cu inspirate asocieri.

Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Mary Stuart / Raluca Aprodu stă nemișcată în timp ce este dezbrăcată și pregătită pentru execuție. Aici, există o ușurință și un calm în ea care se simte incredibil de curajoasă și puternică. Ofelia Popii / Elizabeth stă înghețată la fața locului, în timp ce fața ei este acoperită cu pulbere albă, iar corpul îi e învăluit într-un costum greu. Până la sfârșitul acestei ceremonii, regina Elizabeth nu se poate mișca. Doar ochii ei – un punct mic în mijlocul acelui alb sufocant – rămân expuși. Ochii mari – albaștri – se plimbă și strălucesc, căutând instinctiv o evadare din cușca aurita a puterii. Ofelia Popii reflectă perfect imaginea de suveran-outsider într-o lume dominată de bărbați, iar filmările amplifică măreția personajului istoric, care ascundea o femeie nevoită să-și renege feminitatea de dragul puterii. Perucile o ajutau să împodobească masca unei „leoaice politice”. Talentata actriță susține cu grație finețea imaginilor-metaforă, conferindu-i acestei producții destinate marelui public un plus de rafinament.

Raluca Aprodu și Ofelia Popii / Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

De cealaltă parte, Mary / Raluca Aprodu este echilibrată și rece, dar are o mușcătură ascuțită și o privire jucăușă care poate părea extrem de provocatoare. Chipul tinerei actrițe seamănă cu acele sculpturi (figura unei femei) așezate pe navele/vasele de război: ascuțită, aprigă și sfidătoare. Dar când se întâlnesc în cele din urmă –  eveniment care nu s-a întâmplat niciodată în viața reală – există un fior întunecat în observarea asemănărilor lor. Între ele se stabilește o relație pe muchie de cuțit (duel, dar și un soi de solidaritate feminină); ambele femei știau prea bine ce însemna să fii singură, înconjurată de bărbați care jucau dublu. Licențele creative se întrevăd încă de la primele scene, fiindcă spectatorul contemporan va trebui să facă un exercițiu de imaginație și să (între)vadă cum era viața din spatele portretelor din cărțile de Istorie.

Chipul proaspăt, inspirând dârzenie, al Ralucăi Aprodu apropie și mai mult eroina de lumea de azi, căci lupta sa pentru libertatea religioasă, ripostele față de Mortimer (charismaticul Tudor Cucu Dumitrescu) ne trimit cu gândul la o veritabilă „regină” din secolul XXI.

Tudor Cucu Dumitrescu și Raluca Aprodu / Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Orice moment ar putea trimite Istoria să se rotească în altă parte, iar directorul de scenă subliniază incertitudinea absolută a evenimentelor care se desfășoară. Când cele două regine se întâlnesc – o întâlnire care „va decide totul” – emoțiile înving diplomația. În spatele celor două regine, loialiștii se bat pentru influență, toți acești bărbați încercând să apuce „volanul” pentru propriile lor scopuri și idealuri.

Conrad Mericoffer și Mihai Călin / Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Tehnocratul lui Conrad Mericoffer, Lordul Burleigh, îl depășește pe masculul alfa / Leicester portretizat cu aplomb de Emilian Oprea, aici, un agent dublu aristocratic, cu fason romantic pentru ambele regine. Astfel, Conrad Mericoffer este perfect în rolul lordului Burleigh, un birocrat nesăbuit care face lobby din greu pentru moartea lui Mary, acoperindu-și bigotismul religios în strictețea protocolului regal. Tudor Cucu Dumitrescu  este inepuizabil în registrul de portretizare, manifestat cu fervoare comunicativă, și îl transformă pe  Mortimer, într-un tânăr fanotic catolic nesăbuit. Alături de tinerii actori, evoluează Marius Bodochi, în rolul lordului Talbot .Tușeul rafinat al jocului acestui senior exemplifică măiestria artistică. Vocea actorului este adevărata marcă a identității sale. De asemenea, Mihai Călin are sobrietate și acuratețe în interpretarea dramatică a lui Paulet, expresivul actor păstrează mereu tonul just și măsura, în raport cu fiecare dintre partenerii scenici. Sinceritatea replicii comice sau dramatice îl singularizează pe Ciprian Nicula în rolul lui William Davison, găsit „țap ispășitor” pentru semnarea condamnării lui Mary Stuart. Intriga plutește peste tot, iar Mihai Calotă punctează conturul sinuos și incisiv al  lordului Aubespine. În această montare scenică, regizorul a reușit să-i apropie pe actori, fie și prin augmentări ale costumelor, de realitatea fizică pe care-a dorit să o ilustreze pe scenă.

Ofelia Popii și Marius Bodochi / Mary Stuart © Mircea I Anca / TNB

Andrei Șerban este responsabil pentru o nouă versiune clară și energică a textului (există și o supratitrare în limba engleză), iar rezultatul este o explorare tulburător de actuală a hazardului politicii. La fel ca toți scriitorii buni de thriller, Schiller & Robert Icke oferă o întorsătură grozavă, iar suspansul face loc groazei. Învingătorii au tendința de a șterge opoziția și, pe măsură ce Elizabeth termină divinizată – actrița transformată în imaginea reprezentativă pe care o cunoaștem – Mary e complet distrusă. Istoria este un joc cu sumă zero. «Câștigătorul ia tot!». Regizorul a condus la realizarea unei relații speciale de comunicare între scenă și sală, între autorii spectacolului  și public. Excelent gândită, distribuția valorifică, în fiecare actor, potențialuri nebănuite. Lecția crudă a „bărbăției asumate” îi va întări puterea politică celei care va deveni glorioasa făuritoare a unui bogat imperiu. Devine liberă opțiunea (pentru fiecare dintre spectatori) de a decide care dintre ‘leoaice’ a fost mai puternică. Lumea ca un carusel este metafora pe care scenografia și proiecțiile video o fac simțită și mai pregnant.

Andrei Șerban contextualizează, parafrazează, în registru postmodern și păstrează temele dramaturgiei clasice. Spectacolul, realizat de trupa Naționalului bucureștean – coordonată de Andrei Șerban, secondat de Daniela Dima -, marchează o substanțializare a Ideii, încărcată de semnificație, vizualizând-o  printr-o spectaculoasă concretizare a intuiției, astfel încât receptarea să echivaleze cu o revelație.

Mary Stuart adaptare de Robert Icke după Friedrich Schiller

Traducere: Irina Velcescu

Regie: Andrei Şerban

Regizor asociat: Daniela Dima

Versiune scenică: Daniela Dima

Decor: Helmut Stürmer

Costume: Corina Grămoşteanu

Coloană sonoră: Alexei Țurcan

Video design: Andrei Cozlac

Lighting design: Cristi Niculescu

Asistent regie: Corina Mihaela Predescu

Asistent scenografie: Șteff Chelaru

Producător delegat: Mădălina Ciupitu

Regia tehnică: Costi Lupșa,Adrian Ionescu

Sufleor: Angelica Manciu

Pauză: Nu

În cazul acestui spectacol, convenția prevede distribuirea rolurilor principale în ziua fiecărei reprezentații. Atribuirea rolurilor celor două regine – Mary Stuart și Elizabeth I se va face prin tragere la sorți înaintea fiecărei reprezentații.

Distribuția:

Mădălina Dumitrache

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.