Arta teatrului și a fotografiei se întâlnesc în personalitatea lui Jeno Major.

Actoria își are începutul în viața lui în urmă cu 26 de ani.nceputuri

Începuturi

Jeno Major este sibianul care ne uimește și ne încântă atât pe noi, românii, cât și nu numai. A lucrat mai întâi în construcții, apoi ca tipograf, plus alte joburi în țară și în afara ei. Acum este unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai Teatrului pentru Copii și Tineret GONG și fotograful al căror imagini sunt publicate și apreciate de către cei de la National Geographic.

”Soția mea văzuse un anunț în ziar că se reînființează secția germană a teatrului pentru copii și angajează. Nu era nevoie de studii superioare, eu vorbeam ceva germană, mama fiind nemțoaică, așa că m-a împins de la spate să merg la interviu. Acum însă îi mulțumesc soției că m-a obligat într-un fel să merg acolo”, își amintește Jeno Major.

Lumea minunată a teatrului GONG

Acesta i-a încântat pe actorii care au fost la interviu pentru că hotărârea fusese luată fără ca el să beneficieze de vreo oră de curs sau să trăiască înconjurat de oameni care aparțineau lumii teatrului. ”Eu veneam din construcții, de la săpat șanțuri, nu avusesem nicio legătură cu teatrul, cu arta… am ajuns acolo în fața lor, aveam niște emoții îngrozitoare. Am vorbit ceva în germană și am primit job-ul. Am fost chiar uimit”, spune Jeno.

Și astfel, Jeno Major își începe activitatea ca actor al Teatrului GONG.

A debutat în “Broscuţa fermecată”. Piesa aceasta nu îşi pierde actualitatea şi a fost adorată de cei de toate vârstele încă de la premierea ei. El nu face diferenţa între spectacole şi “pe fiecare îl iubeşte aparte”, pentru că “fiecare rol i-a adus ceva nou în viaţă”. Jeno recunoaşte că cel mai pretenţios şi complicat spectator este copilul. Ei sunt cei care simt cu adevărat profunzimea lucrurilor și a sentimentelor. Pentru ei trebuie să dai tot ce este mai bun.

”Copilul e foarte sincer, direct şi cinsitit cu el însuşi. Nu face compromisuri. Dacă greşeşti, te faultează. Simţi dacă îi place sau nu îi place imediat. În ultima perioadă de timp sunt mai mulţi spectatori. Am observat ca s-au plictisit de gadget-uri şi vin cât mai des la noi. Eu simt o vibraţie pozitivă de la ei. Uneori, duminica, trebuie să jucăm de două ori acelaşi spectacol,. Vin foarte mulţi copii şi nu încap în sală. E o satisfacţie deosebită pentru fiecare dintre noi când simţi că eşti susţinut de publicul tău. E un flux continuu de energie”, mărturiseşte actorul.

Multă lume este de părere că actorii pentru copii nu sunt chiar actori, iar actoria nu prea este un job.

”Am mai auzit asta, spunându-se că noi nu suntem actori adevărați. Țin să contrazic asta. Noi trebuie să învățăm să mânuim păpușile, care de la una la alta au tehnică diferită. Pe lângă asta trebuie să învățăm să lucrăm cu corpul, să transmitem emoțiile și așa, iar totul trebuie să fie amplificat, pentru ca cei mici să perceapă emoțiile care vin dinspre noi”, spune Jeno Major.

El, fiind cel mai vechi păpușar al Teatrului GONG, a putut observa cum publicul lui, copiii, s-au schimbat în acești 26 de ani ”În timpul spectacolelor, copiii spun tot felul de lucruri haioase, îi aud de pe scenă. Acest lucru nu s-a schimbat. Însă generațiile trecute erau parcă formate din copii mai așezați, cei de acum sunt mai zbuciumați, dar și mai dezinvolți. Cei care acum sunt mari țineau cu personajele bune, cu zânele, reginele, dar cei de acum susțin personajele negative, ceea ce cred că este o consecință a ceea ce văd la televizor și desene animate. Însă, oricum, și atunci, și acum, cei mici sunt extraordinari, sunt haioși și spun ce le trece prin cap, iar asta îi face speciali”.

Jeno Major ”a devenit” actor fără a avea studii în acest sens. ”Facultatea de actorie am făcut-o mult mai târziu, când deja oricum mă specializasem la locul de muncă. Dar, probabil că am avut un talent ascuns care a ieșit la iveală atunci când am urcat pe scenă, pentru că actoria și faptul că activez în acest domeniu au devenit viața mea”, spune Jeno. La fel, a devenit de câțiva ani unul din cei mai premiați fotografi de peisaje.

Aparatul foto plus o nouă destinație

”Mi-am luat un aparat ieftin . Apoi, am început să mai merg la workshop-uri cu Sorin Onişoru. El este  unul dintre cei mai buni fotografi de peisaje şi de sat românesc. Am devenit prieteni după primul workshop. Am privit tutoriale pe Youtube. Cel mai bine te ajută să faci click-uri, să primeşti feedback-ul de la oameni, ca să înţelegi ce ai făcut bine, şi ce nu. Sunt un peisagist, aproape 95% din lucrările mele sunt peisaje. Mai  fac uneori şi portrete, dacă dau de un om interesant. Sunt unii care şi peste zece ani nu ştiu pe ce nişă să meargă. Dar eu am fost determinat de la început ca să mă axez pe natură. O iubesc din copilărie”.

La fel cum talentul actoricesc al lui Jean a ieșit la iveală o dată cu urcarea lui pe scenă, talentul de fotograf s-a făcut cunoscut printre specialiști. ”Fac poze în fiecare zi. Nu există zi să nu fotografiez. Și înainte de spectacolele de la teatru merg undeva în natură și fac fotografii. Le editez, dar foarte puțin, pentru că la fel ca în teatru, actorul își pune amprenta, iar în fotografie poate lumina nu este cum ți-ai dori-o sau aparatul nu vede așa cum vede ochiul”.

Jeno este câștigătorul a sute de premii, dar cea mai mare realizare în acest domeniu este faptul că National Geographic i-a selectat șase fotografii, dintre care una a publicat-o pe pagina de Facebook. ”Este vorba despre o fotografie din Toscana, cu un copac singuratic. Zilele trecute a mai fost selectată una, făcută pe Olt, iar eu sunt încrezător că va fi și ea publicată. Este un sentiment unic să vezi pe poza ta chenarul acela galben de la National Geographic. E ceva pentru mine”.

Spune că îl ajută și latura de artist, pentru că el reușește să vadă frumosul și potențialul în orice. Vede cadre mergând pe stradă sau cu mașina. Vede o casă, o biserică, un copac, o floare și știe că într-o zi, când lumina va bate într-un anumit fel, acolo se va putea face o fotografie frumoasă.

„Nu trece o zi, nici măcar o zi, fără să fac ceva legat de fotografie. Dacă este vreme urâtă afară și nu pot ieși să fac poze, atunci editez sau mă uit după noi informații pe internet. Ai mei când mă sună nici nu mă mai întreabă ce fac. Deja știu.”, spune Jeno.

„Mi s-a întâmplat să plec la Fundătura Ponorului și să ajung în Toscana. Scot degetul pe geam și încotro bate vântul, acolo mă îndrept. Dacă se întâmplă să am o destinație, plec și cu două zile înainte”, spune fotograful.

Spune că fiecare țară este frumoasă în felul ei și peste tot poți face fotografii spectaculoase.

„Poți să nu reușești să vezi frumosul, dar asta nu înseamnă că el nu există. ”
După ce a văzut mare parte din această lume, Jeno spune că Slovenia este o țară unde se întoarce mereu cu plăcere, o bijuterie de țară, dar că România este unică.
„Sunt locuri minunate la noi în țară, dar dincolo de asta, suntem speciali pentru că, la noi, încă se mai păstrează tradițiile. Unde mai vezi tu în lumea asta arhaic, țărani, căruțe cu fân, brișcă, port popular, slană, biserică, rugăciune. Nu mai vezi așa ceva nicăieri în lume. Cât mai avem toate astea, trebuie să ne bucurăm de ele. Nu știm cât vor mai dura și la noi”, mai spune Jeno.

 

 

 

 

 

Citiți și despre Issui Enomoto