În ultimele zile, mai mult ca niciodată, asist la o degradare a ființei umane. Descopăr grotescul și nici nu știu de ce să mă tem: de virus sau de ei, oamenii?
Și tind să cred că oamenii mă înfioară mai tare. Oamenii, în fuga lor după bani, riscă tot: viață, familie sau viața altora. Inconștiență și indolență dusă la extrem. Și dacă nu ați realizat până acum,dar sunt extrem de puțini oameni cu bani, restul sunt sclavii banilor.
Cum să fii atât de golit de simțire, de empatie, de grijă? Cum să te expui cu bună știință doar pentru a câștiga niște hârtii care nu îți vor crește valoarea? Simplul fapt că alegi banii în detrimentul siguranței spune totul despre tine: o carcasă, un dependent, un sclav. În viață nu poți accepta orice cu orice preț.
Totul costă, iar alegerile ieftine te vor costa scump. Poate nu doar pe tine. Știi câți copii plătesc datoriile părinților de ordin spiritual?
A, nu crezi în spiritualitate. Bine. Dar Universul are legi pe care tu le încalci, iar aici, fie că alegi să crezi sau nu, ele se aplică. Sunt oameni care au cunoștere, dar fără transcederea materialului, a tangibilului, a fizicului, sunt la fel de goi și de neevoluați.
Credeți că pandemia asta o să ne schimbe mentalitatea? Da, dar a celor care deja este schimbată. Turma își vede de păscut în continuare, sclavii tot pe plantație.
Trist.
Asta e omenirea. Să ne temem de oameni. Dintre toate speciile sunt cei mai periculoși. V-aș îndemna să îi iubim. Dar poți iubi un om gol?
Citiți și Găsește parte din sufletul tău în celălalt…
