Iliana
Se spune că Iliana înfloreşte doar în anii foarte secetoşi. E o floare de câmp mitutică, are petalele dispuse în formă de stea dublă, de culoare liliachie, cu reflexe albăstrii pe lună plină. Iliana nu-şi închide corola noaptea, iar la lumina stelelor sclipeşte stins, melodios.
Se mai spune că acela care o aude pe Iliana cântând va avea parte de întâmplări neobişnuite. Triste sau fericite, după cum îi e norocul. De aceea o şi caută doar cei foarte singuri, Iliana fiind floare de leac. Vindecă de singurătate.
Pe Iliana o pot afla doar copiii. Câte unii o rup, o adulmecă, pofticioşi, şi… o mănâncă, deoarece Iliana are aromă de cozonac, cald şi pufos. Copilul care a mâncat o Iliană va fi isteţ, sfătos şi mulţi cunoscuţi va avea, dar când va creşte mare nu-şi va găsi locul nicăieri şi nicicând. De aceea, însinguraţii care momesc pe câte un ţânc să-i însoţească în căutarea Ilianei au la îndemână un cozonac proaspăt.
Doar o dată în viaţă îţi este îngăduit s-o auzi pe Iliana. Dacă n-ai aflat-o atunci, sau dacă nu vrea să vină cu tine, oricât ai încerca s-o cauţi mai apoi, te străduieşti în zadar. Dacă te încăpăţânezi, ai parte de vedenii înfricoşate, de ghinioane şi dai în boala trufiei deşănţate, când nimic nu-ţi mai e pe plac, sfârşind prin a te-mbogăţi, însă nu mai ştii ce să faci cu banii. Cumperi tot felul de lucruri nefolositoare, îngrămădeşti sumedenie de fleacuri zornăitoare până nu mai ai loc în casă de ele. Clădeşti atunci o altă casă, mai mare, mai înzorzonată, care şi ea se umple în curând, deci mai ridici o casă şi apoi alta şi tot aşa până când ţi se face lehamite şi-ţi iei lumea-n cap.
Ce se-ntâmplă însă dacă o găseşti pe Iliana, iar ea vrea să te urmeze? Caut-o şi vei afla.
ovidiu stanomir
foto sursa
