Hai să facem ceva măreț, să înnebunim de exemplu…
migrația fricii
mi-e teamă
mi s-au așezat pe creștet fluturi
fluturi mari, cu gheare
cu ochii bulbucați, fără expresie
caut o plasă să îi prind
dar mâinile mi s-au desprins de corp
pot să jur că îi aud cum râd
dar nu mai dorm
veghez somnul pruncilor nenăscuți
și lor le e teamă
visează ochi peste tot
care îi strivesc între pleoape
ploi de cenușă
țipete de păsări înjunghiate
mi-e teamă că din toate acestea
voi nu ați înțeles încă nimic
*
portret
culoare ori simț al culorii
e o beție de-albastru și roșu închis ca de moarte
nebuni cu zâmbet involuntar
o lume-sanatoriu cu medici neputincioși
gustul aprins al salivei
un covor ros și chipul poetului mort
undeva pe un carton semiobscur –
iată realitatea ce mă cuprinde
și dorința de a râde
cu gura strivită-ntre palme
joc existențial
hai să facem ceva măreț
mă plictisesc oribil
lumea se repetă-ntr-o doară
suntem arhitecții somnului
nopțile periodic ne reneagă
coastă vinovată
mă strivesc de osul tău
tu te retragi mi-e frică
se prăbușesc surd cuvintele
e o închisoare în tot
nu plânge
hai să facem ceva măreț
să înnebunim de exemplu
așa o să fim crezuți pe cuvânt
așa ni se va da în sfârșit dreptate
