Fetița în palton roșu – Povestea unei vieți transformate în mesaj anti-război, subiect de film și de carte autobiografică
În timp ce pelicula
”Lista lui Schindler” este filmată în principal în alb-negru, un palton roșu apare într-un moment cheie pentru a atrage atenția publicului: o fetiță în
scena care înfățișează lichidarea ghetoului din Cracovia. Există câteva momente în acest film care au fost create pentru pentru a construi și susține miza emoțională a poveștii, iar acesta este scopul principal al scenei despre care vorbim: pe fundalul întunecat al scenelor de război, o apariție șocant contrastantă poate face senzație și poate aduce multiple semnificații în contextul acțiunii filmului.
”Lista lui Schindler” este un film anti-război și totodată un manifest împotriva conflagrațiilor care au dus la genocid, în oricare parte a lumii. Fata nu a greșit cu nimic – chiar și în ochii naziștilor, ea este doar dușmanul lor din cauza familiei și a liniei de sânge – dar și-a pierdut viața, ca și celelalte milioane de oameni nevinovați. O pată de sânge care își strigă inocența în peisajul apocaliptic al anilor de război.
Lichidarea evreilor ar fi fost o scenă traumatizantă și fără acest moment, dar moartea fetei adaugă momentului ceva incredibil de tragic și sfâșietor – ea surprinde inutilitatea războiului. Nimic din aceste crime nu trebuiau să se întâmple, dar ea s-a trezit pedepsită pentru că a existat pur și simplu. Una dintre cele mai importante teme ale Listei lui Schindler este uciderea inocenței, pe care fetița în palton roșu o întruchipează perfect. În ciuda eforturilor celor câțiva buni cetățeni, moartea oamenilor nevinovați va fi întotdeauna o consecință a războiului. Cele mai bune filme ale lui Spielberg se concentrează pe importanța compasiunii și a conlucrării pentru a învinge răul, pe care Schindler îl învață doar după ce a fost martor la această tragedie. Mai târziu în film, Schindler (rol jucat magistral de Liam Neeson) vede cadavrul, recunoscut doar după haina roșie pe care o poartă încă, iar această imagine îl va urmări constant mult timp după aceea.
Din perspectivă morală, fata cu haina roșie din ”Lista lui Schindler” are, de asemenea, un scop extrem de important în călătoria lui Oskar Schindler. Întregul film este creat din perspectiva lui – totul de pe ecran este afișat așa cum îl experimentează Schindler, cu excepția a doar câteva scene scurte. Momentul acesta legat de fetița în palton roșu, ucisă de puștile necruțătoare ale oamenilor mari, îl transformă pe Schindler până la capăt și îl obligă să recunoască că, în calitate de membru al partidului nazist, a fost complice la uciderea ei. Culoarea roșie strălucește puternic pentru că Schindler recunoaște că a făcut-o parte din lumea lui – sângele ei este pe mâinile lui. Faptul declanșează decizia lui de a trece de partea cealaltă.
Această vinovăție îl îndeamnă pe Schindler să creeze lista angajaților pe care se străduiește să îi protejeze. ”Lista lui Schindler” este printre cele mai întunecate filme ale lui Liam Neeson, iar personajul său trece printr-o călătorie la fel de întunecată care îl schimbă fundamental de la început până la sfârșit. Moartea tinerei fete îi deschide pentru prima dată ochii lui Schindler asupra ororilor la care a fost complice, aducând pentru prima dată o imagine neclară a morții și distrugerii, magistral surprinsă în film prin culoarea contrastantă. Acum își dă seama ce trebuie să facă și, cu această scenă, ”Lista lui Schindler” marchează perfect traiectoria unei puternice crize morale și felul în care conștiința schimbă oamenii, acolo unde ea există!
El a explicat: „A fost la fel de evident ca o fetiță purtând o haină roșie, mergând pe stradă, și totuși nu s-a făcut nimic pentru a bombarda liniile ferate germane. Nu s-a făcut nimic pentru a pune capăt anihilării evreilor europeni. Așa că acesta a fost mesajul meu în a lăsa acea scenă să fie colorată.”
Fetița cu paltonul roșu a fost interpretată de Oliwia Dąbrowska, în vârstă de trei ani la momentul filmărilor. Spielberg i-a cerut lui Dąbrowska să nu se uite la film până la vârsta de optsprezece ani, dar ea l-a vizionat când avea unsprezece ani și spune că a fost „îngrozită”. După ce a revăzut filmul ca adult, a fost mândră de rolul pe care l-a jucat.
Câteva clarificări
Personajul lui Spielberg seamănă neintenționat cu Roma Ligocka, care era cunoscută în Ghetoul din Cracovia pentru haina roșie. Ligocka, spre deosebire de omologul ei fictiv, a supraviețuit Holocaustului. După lansarea filmului, inspirată de el și încurajată de cei din jur, Roma a scris și și-a publicat propria poveste, The Girl in the Red Coat: A Memoir (2000), care aduce în prezent amintirea anilor de crunt război al oamenilor împotriva oamenilor. Cartea a fost tradusă în 25 de limbi și a cunoscut celebritatea în multe țări.
Povestea e foarte interesantă. Ligocka (care are 84 de ani și trăiește în Berlin) oferă o relatare minuțioasă, realizată în cheie realist-naturalistă a amintirilor ei timpurii din timpul captivității în ghetou: bărbații în cizme negre strălucitoare cu câini care mârâie, așteptarea nesfârșită la rând, oamenii împușcați fără discernământ și capturarea bunicii ei de către ofițerii SS…
Ligocka și mama ei se strecoară din ghetou și sunt primiți de o familie poloneză. Tatăl ei, dus la Auschwitz, evadează câțiva ani mai târziu. Într-un episod emoționant, fetița nu-l recunoaște pe acest om slăbit, ca o stafie aproape, care vrea să o îmbrățișeze.
Memoria aduce la suprafață scene din tinerețea Ligockăi, proiectate pe fondul Cracoviei comuniste: cariera ei de actriță în teatru și filme, lupta ei ca adult pentru a-și confrunta amintirile înfricoșătoare și trecerea la furtunoasele noi crize, de la moartea părinților ei până la tulburările politice din Polonia.
