după întâia noapte de dragoste poemele tale
se sinucid
mai bine spus
ratează
apoi repetă-ncercarea
purtând copilul frumos
(școlit și hrănit cu zemuri de cosmos)
în creștetul capului
pentru o mai bună vedere
panoramică asupra
a ce
nu va fi
se spune despre eșec că e
cel mai neiubit dintre
lunatici dar
nu-i adevărat el nu locuiește aici
îl vezi seara
cum urcă în turnul de observație
poemele sunt bine mersi
pregătite pentru
întâia noapte de dragoste
foto sursa
********
după o zi cumplită o seară
de groază lipsea…
toate măștile sub care hohotiți de-ncântare
nu pot ascunde la nesfârșit fierăstrăul
de carne – picură viața pe albă podea
oare?!
dar s-o iau pe-ndelete, mai întâi umbra
mi-a fost ter-ciu-i-tă sub roțile unei goelete… Citește și ne me quitte pas
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
