Apasă, te rog, pe 10
pe 25, pe 80
hai, te rog, apasă
și nu te uita
că brațele-mi sunt
pline
cu absența ta
Vertical mă plimbă
fă-mi pe plac,
ți-e simplu
Locuiam la 7
iar tu,
într-o stea.
foto tumblr.com
Citește și Cafea
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
