Dario Fo a fost unul dintre cei mai renumiți dramaturgi și actori italieni din secolul al XX-lea. Educația sa timpurie și familia au avut un rol important în formarea perspectivei și stilului său unic. Scriitorul, artistul, angajatul civic, s-a născut pe 24 martie 1926 în localitatea Sangiano, în provincia Varese, Italia. Familia lui Fo provenea dintr-un fond de „contadini” (țărani) și artiști. Tatăl său, Felice, era un funcționar de cale ferată și un actor amator, iar mama sa, Pina Rota Fo, scria scenete pentru comunitatea locală. Amândoi părinții lui Fo au fost activi în teatru în timpul liber și l-au expus pe tânărul Dario la arta teatrului de la o vârstă fragedă.
Fo a studiat la Accademia di Belle Arti din Milano, unde a fost inițial interesat de arhitectură. Cu toate acestea, pasiunea lui pentru teatru l-a determinat să-și schimbe direcția. Poveștile și anecdotele pe care le-a auzit în copilărie din partea pescarilor și țăranilor locali au influențat stilul său narativ. Acest background l-a ajutat să dezvolte un stil narativ bazat pe povestiri orale și pe comedia populară. Fo a început să se implice în producții teatrale în timp ce era încă student. A fost influențat de teatrele ambulante și de naratorii tradiționali, dezvoltând un stil unic care combina satira, bufonerie și comentariu social.
Implicarea politică
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Fo a fost recrutat în armata a fascistă a Republicii Sociale Italiane. Cu toate acestea, mai târziu, s-a alăturat mișcării de rezistență împotriva fascismului, o experiență care a avut un impact profund asupra perspectivei sale politice și artistice.
Deși a început cu studii de arhitectură, pasiunea sa pentru teatru a fost mult prea puternică pentru a fi ignorată. Acesta spunea: „Arta, libertatea și creativitate vor schimba societatea mai repede decât politica.”
Dario Fo&Franca Rame (pinterest.com)
Mari iubiri: Franca Rame
Fo și Rame au fost nu numai parteneri de scenă, ci și soț și soție. Amândoi erau profund angajați în a aduce problemele sociale și politice în atenția publicului. Ambii au fost activiști politici dedicați și au folosit teatrul ca mijloc de a critica establishment-ul și de a discuta problemele sociale și politice din Italia. Această implicare politică le-a adus adesea probleme cu autoritățile, inclusiv arestări și cenzură. Rame a declarat odată: „Teatrul este un mod de a vedea, un loc de unde poți observa societatea.”
Născută într-o familie de artiști la 18 iulie 1929 în Parabiago, Italia, Franca Rame era destinată să urmeze pașii lumii spectacolului. Părinții Francai, Emilio Rame și Domenica Rame, erau actori, astfel că teatrul a fost o prezență constantă în viața ei de la o vârstă fragedă. A început să apară pe scenă în tinerețe și s-a alăturat companiei teatrale a familiei, având astfel ocazia să călătorească și să se formeze ca actriță. Cu toate acestea, ceea ce a făcut-o remarcabilă a fost modul în care și-a folosit talentul și poziția pentru a se angaja în activism și a lupta pentru drepturile omului. S-au căsătorit în 1954. Pe lângă legătura lor personală, au format și un parteneriat profesional strâns, lucrând împreună la numeroase piese și spectacole. Împreună, Fo și Rame au fondat companii de teatru, precum „Compagnia Dario Fo-Franca Rame”, și au produs lucrări provocatoare care sfidau convențiile și criticau establishment-ul italian. Au abordat subiecte precum corupția politică, inegalitatea de clasă, opresiunea femeilor și multe altele.
În 1973, Franca Rame a fost răpită, torturată și violată de un grup extremist de dreapta, ca represalii pentru activitatea ei politică. Această experiență traumatizantă a influențat multe dintre lucrările pe care ea și Fo le-au creat ulterior. În ciuda provocărilor și obstacolelor pe care le-au întâmpinat, cei doi au rămas dedicați unul altuia atât în viața personală, cât și în carieră. Multe dintre piesele lui Fo au fost inspirate sau influențate de soția și partenera sa. Pe lângă cariera sa teatrală, Rame a fost și o activistă politică ferventă. A fost aleasă în Senatul italian în 2006 ca reprezentantă a partidului de stânga, Italia dei Valori, și a folosit această platformă pentru a promova drepturile femeilor, a combate corupția și a milita pentru justiție socială.
După moartea lui Franca Rame în 2013 și a lui Dario Fo în 2016, moștenirea lor ca pereche de artiști radicali și inovatori continuă să aibă un impact asupra teatrului și culturii mondiale.
„Comediantul are capacitatea de a folosi umorul pentru a defini și de a distruge corupția.”
Premiul Nobel pentru Literatură
Când a primit Premiul Nobel în 1997, Fo a fost recunoscut pentru capacitatea sa de a combina satira cu probleme serioase. În discursul său de acceptare, a afirmat: „Un teatru, o literatură, o activitate artistică care nu vorbește pentru oameni este doar un nonsens.”
„Este corect să fii rebel; este mai rău să nu faci nimic.”
Premio Viareggio: Unul dintre cele mai prestigioase premii literare din Italia, acordat pentru literatură și poezie. Fo l-a primit pentru contribuția sa la literatura dramatică.
Premio Campiello: Este un alt premiu literar italian de prestigiu. Deși este în principal pentru ficțiune, contribuțiile lui Fo la literatură i-au adus această distincție.
Obie Award: Acest premiu este acordat pentru realizări excepționale în teatru off-Broadway și off-off-Broadway. Fo l-a primit pentru producțiile sale care au fost puse în scenă în New York.
Molière Award: Este cel mai mare premiu teatral din Franța. Lucrările lui Fo au fost adesea puse în scenă în Franța, unde s-au bucurat de aprecierea criticilor și a publicului.
Legion d’Honneur: Deși este un premiu francez și nu este exclusiv literar, Fo a fost numit cavaler al acestei distincții pentru contribuțiile sale la artă și literatură. Cu toate acestea, este important de menționat că el a refuzat această distincție ca un act de protest față de politica franceză de atunci.
Critici, voi…
Dario Fo, de-a lungul carierei sale prolifice, a primit numeroase premii și recunoașteri. Deși Premiul Nobel pentru Literatură este cel mai notabil, însă el a fost onorat și cu alte premii literare și teatrale în Italia și în străinătate. Iată câteva dintre acestea:
Dario Fo a fost o figură extrem de influentă în lumea teatrală și literară, iar opiniile criticii și revistelor literare despre el au variat pe tot parcursul carierei sale, oscilând între laudă și controversă. Ce s-a spus despre lucrările și stilul lui Dario Fo e elocvent pentru valoarea operei sale. Mulți critici au salutat originalitatea și curajul lui Fo. Ei au lăudat modul în care a reimaginat și a pus în scenă tradiționalele „giullari” (jocuri de bufoni) din Italia, adaptându-le la temele moderne și politice. Fiind un scriitor și interpret angajat politic, Fo a fost deseori în centrul controverselor. Criticii conservatori și instituțiile (inclusiv Biserica Catolică) au criticat unele dintre piesele sale, considerându-le blasfemiatoare sau prea radicale. Mulți au apreciat felul în care Fo a folosit umorul și satira pentru a critica societatea, politica și religia, având capacitatea de a aborda probleme sociale și politice complexe cu umor și inteligență, provocând în același timp publicul să se gândească critic la lumea din jurul lor.
„Mistero Buffo” este adesea citat ca exemplu principal al maestriei sale în acest sens. Revistele literare și criticii au subliniat adesea faptul că Fo a vorbit în numele „oamenilor obișnuiți”, abordând probleme care afectează cetățenii de rând și ridicându-se împotriva abuzurilor de putere. Fo nu a ezitat să critice puterea, fie că era vorba de guvern sau de Biserică. După atacurile asupra lui Franca Rame în 1973, el a scris „Monologul violului”, o piesă puternică care a abordat acest tragic eveniment.
Când Fo a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, reacțiile au fost diverse. Unii critici au salutat decizia ca pe o recunoaștere a geniului său și a impactului său asupra teatrului mondial. Alții, în special în cercurile literare tradiționale, au fost surprinși și chiar deranjați, considerând că Fo, fiind mai mult un dramaturg decât un scriitor „tradițional”, nu ar fi trebuit să primească acest prestigios premiu. În ciuda oricăror critici, majoritatea comentatorilor sunt de acord că Dario Fo a avut un impact semnificativ și durabil asupra teatrului mondial. El este adesea comparat cu alți mari dramaturgi satirici și politici, precum Bertolt Brecht.
În concluzie, Dario Fo a fost o figură polarizantă, dar indiscutabil influentă în lumea teatrală și literară. Deși opinia criticilor despre el a variat, nimeni nu poate nega contribuția sa semnificativă la artă și la discursul politic și social.
Invitație la lectură
„Nu se poate face revoluție cu o monarhie constituțională.”
Din „Accidental Death of an Anarchist” („Moartea accidentală a unui anarhist”)
„Este grozav să vezi cum infractorii de astăzi poartă cravate și merg pe jos.”
Din „Mistero Buffo” („Misterul buf”)
„Dacă trebuie să mor, vreau să mor stând, nu pe genunchi. Nu vreau să mor cu capul plecat, ci cu capul sus, privindu-i pe cei care mă vor ucide.”
Din „Can’t Pay? Won’t Pay!” („Nu pot plăti? Nu voi plăti!”)
„Fiecare dintre noi ar trebui să scrie comedii. Uitați de tragediile; sunt de ajuns în viața de zi cu zi.”
Din „Mistero Buffo” („Misterul buf”)
„Oamenii care încearcă să facă ceva și să-și schimbe lumea vor deveni din ce în ce mai marginalizați.”
Comentariu general al lui Dario Fo despre lume și arta sa.
„Vino și vizionează bufonul, auzi bufonul. Râde cu bufonul. Plângi cu bufonul. Dar nu te supăra pe bufon.”
Din „Mistero Buffo” („Misterul buf”)
