4 martie 1975 –  zi neagră pentru tinerii frumoși și liberi din România. Unul dintre idolii lor, jurnalistul muzical și realizatorul de emisiuni radio, Cornel Chiriac sfârșea tragic, înjunghiat într-o parcare din München. Avea 32 de ani.

Pentru tinerii anilor ’70 emisiunea Metronom prezentată de Cornel Chiriac la Radio București a fost sinonimă cu gustul libertății.

Ea a apărut în contextul relativei deschideri politice și culturale a României față de Occident, după perioada stalinistă. Cornel Chiriac a fost cel care a descoperit și promovat trupa Phoenix în anii ’60. Emisiunea lui a fost interzisă de cenzura comunistă în 1968, anul invadării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, în urma unui șiretlic pe care îl încercase în acel context, strecurând în program o anumită piesă muzicală.

În 1969, Cornel Chiriac se refugiază in Occident, și începând din iunie același an reia la Radio Europa Liberă emisiunea Metronom, interzisă la București. Pînă în martie 1975 a prezentat milioanelor de tineri români care îl ascultau în fiecare zi, cele mai importante apariții discografice internaționale ale unei perioade caracterizată, între altele, printr-o extraordinară „densitate” de talente – perioada flower-power. Emisiunea a avut o audiență ieșită din comun, era ascultată nu numai în România, ci și in alte țări ale fostului bloc sovietic.

Într-o țară tot mai claustrată în propria-i nefericire, muzica pe care ne-o dăruia Cornel Chiriac reprezenta unul din puținele orizonturi deschise, una din rarele adieri de speranță. (Virgil Mihaiu)

Moartea lui a fost învăluită inițial în mister în România, apoi treptat misterul s-a elucidat și concluzia a fost evidentă: a fost asasinat la ordinul Securității din România printr-un agent, Mario Gropp, minor la acea dată. Corpul lui a fost incinerat la München iar mama lui a adus cenușa în țară. Este îngropat în cimitirul Reînvierea din București.

La 25 iulie 1992, la Râmnicu Vâlcea, ca omagiu pentru ceea ce a reprezentat pentru generația anilor ’70 Cornel Chiriac, dar și pentru ce a însemnat emisiunea sa Metronom, difuzată la Europa Liberă, începe să emită, pe 89.0 FM, Radio Metronom. La 24 februarie 1995, la Ploiești, a fost inaugurat Clubul de Jazz „Cornel Chiriac”. În 2012 Consiliul local al municipiului Pitești unde a absolvit liceul și facultatea, a hotărât ca o arteră de circulație să poarte numele „Cornel Chiriac.”

16 februarie 1982 – zi neagră pentru aceiași tineri frumoși și liberi din Ungaria. Tamás Barta, un cunoscut chitarist, vocalist și compozitor sfârșea la fel de tragic, împușcat în cap în locuința sa din Los Angeles. Avea 33 de ani.

S-a născut la Budapesta în 7 iulie 1948. Abandonează liceul la 16 ani pentru a-și urma visul: acela de a cânta rock. Autodidact, a învățat să cânte singur la vioară și la chitară. Consacrarea în muzică a venit odată cu cooptarea lui în trupa Locomotiv GT în 1971, devenind în scurt timp cel mai bun interpret de chitară bass din Ungaria. A preluat elemente din rock & roll-ul american, rhythm & blues și country & western. Multe dintre piesele de succes ale trupei au fost compuse de el.

În urma turneului din 1974 al trupei Locomotiv GT în Statele Unite, Barta nu s-a mai întors în Ungaria alături de colegi, cerând azil politic. Nu a mai reușit însă să atingă apogeul carierei muzicale din Ungaria, cum și-a dorit, și a lucrat ca muzician de studio. S-a căsătorit cu o americană de la care a învățat fluent engleza, dar mariajul nu a durat prea mult. După divorț a devenit primul emigrant maghiar posesor al unei case luxoase cu piscină în cartierul Arleta din Los Angeles. S-a reprofilat în domeniul vânzărilor de produse de papetărie în timpul săptămânii, iar în week-end-uri cânta la chitară în cluburi. Ca majoritatea colegilor de breaslă, a cochetat și cu drogurile. Sex, drugs and rock & roll! În cazul lui, implicarea în afaceri cu droguri împreună cu doi conaționali i-a fost fatală. Într-o răzbunare de tip interlop a fost asasinat în propria locuință. Cazul a fost mușamalizat și a fost declarată oficial „sinuciderea” lui.

În Ungaria natală a devenit persona non grata, la fel ca toți refugiații. Zece ani după moartea lui, în 1992, a fost lansat albumul cu piesele trupei Locomotiv LG. La inițiativa sculptorului Árpád Deák, în 2010 a fost inaugurată o placă memorială la Budapesta, pe o latură a fostei sale case.

Documentarul „Tamás Barta, grăbește-te, mama te așteaptă acasă” realizat anul trecut de regizoarea maghiară Eszter Hajdu scoate la iveală corespondența inedită și dramatică între Barta și mama sa văduvă, înregistrată pe casete audio și descoperită de sora lui.